Corespondență din butoiul cu pulbere al Europei
Pe de altă parte, la fel de incredibilă ar fi fost în urmă cu un an de zile și remarca noului premier italian că Guvernul de la Roma se gândește să respingă la Consiliului UE prelungirea sancțiunilor împotriva Rusiei. Plus dorința lui Trump de a readuce Rusia în G7, poziție susținută și de Italia.
Toate aceste mișcări seismice în politica europeană arată că Europa iese din zodia obtuzității bruxeleze, a rusofobiei și a negării identității creștine și se îndreaptă către o nouă eră a relațiilor internaționale deschise și a protejării valorilor proprii. Iar mesajele de normalizare din Europa nu mai sunt singulare, nici disparate, ci iau forma unor planuri concrete, susținute și implementate de guverne în funcțiune, așa cum e cazul Austriei și Italiei.
Acuzele că țările din Grupul de la Vișegrad, anti-imigrație, reprezintă o excepție nefericită au început să se înmoaie, pentru că acum aceeași poziție a fost adoptată de țările occidentale vechi în Uniunea Europeană.
UE a trăit vreme de câțiva ani într-o anormalitate totală, în care propaganda islamică era bună și permisă, imamii fundamentaliști se bucurau de toată recunoașterea statelor în care acționau împotriva culturii european, în timp ce relațiile cu Rusia creștină erau interzise, iar avocații dialogului cu Moscova erau amenințați, izolați și tratați drept extremiști și elemente periculoase ale societății.
În sfârșit, grație votului popular, Europa începe să înțeleagă prin noile sale elite aduse la putere în cel mai democratic mod cu putință, că nu Rusia este inamicul, ci renunțarea la propria cultură și permisivitatea față de curentele fundamentaliste islamice care doresc implementarea Shariei în chiar inima bătrânului continent.
Doar România nu pare să fi înțeles încă noua direcție a Europei, așa că moscheile ilegale unde se face propagandă deșănțată continuă să apară fără nicio opreliște în toată țara, iar tot mai multe românce din păturile sărace sunt păcălite să intre în familii musulmane, în timp ce propaganda anti-rusească rămâne la fel de virulentă ca întotdeauna, deși nu mai este europeană la această oră, ci o rămășiță din trecut.
România se află din acest punct de vedere încă în trecut, blocată în dezvoltare de o anti-elită politică și culturală, până în momentul în care tot votul popular se va dezbăra de cei încremeniți în corectitudinea politică și va aduce la putere conducători care să țină cu adevărat cu țara lor, așa cum se întâmplă și în Europa.
