BUCUREȘTI, 6 iun — Sputnik. Ediția a intrat în istorie ca o gală a premierelor.
Una dintre ele a fost numărul participanților — 204, marea competiție fotbalistică egalând (!) la acest capitol Olimpiada de la Beijing.
Nu mai puțin de 53 de naționale, peste o pătrime din numărul total, au reprezentat Europa. Ele au fost repartizate în 9 grupe preliminare câștigătoarele cărora se calificau direct.
Acest drept și l-au asigurat, predictibil, Italia (din 2010 încoace campioana mondială își apără titlul începând din această etapă), Anglia, Spania, Germania, Olanda, de asemenea — Danemarca, Elveția, Serbia și, surprinzător, Slovacia.
Au decepționat Suedia, Ungaria, Cehia, Polonia, Turcia, Belgia, Croația, Austria, Scoția.
România a avut cea mai dezastruoasă campanie de calificare din istorie, terminând pe penultima poziție, cu doar 12 puncte și golaveraj —6, sub Serbia, Franța, Austria, chiar și Lituania.
Moldova a ocupat deja obișnuita pentru ea poziție la fundul clasamentului, cu 3 puncte din tot atâtea egalități.
Printre ocupantele locurilor secunde, în premieră, mai întâi s-a luat în calcul care este echipa cu cele mai slabe rezultate în calificări. Astfel, Norvegia a rămas dincolo de prag, celelalte 8 au fost trimise într-o rundă suplimentară cu meciuri play-off, disputate tur-retur, în care Portugalia a trecut de Bosnia și Herțegovina, Grecia de Ucraina, Slovenia de Rusia, iar Franța, la limită, datorită unui gol dubios, după hențul lui Thierry Henry văzut și din avion, de Irlanda.
FIFA a declarat că decizia de pe teren a arbitrului este fără apel, dar, pentru a evita un proces, a ajuns la un acord amiabil cu federația irlandeză și i-a plătit cinci milioane de dolari sub formă de împrumut care, apoi, s-a dovedit a fi nerambursabil.
Din zona Americii de Sud, Brazilia, Chile, Paraguay și Argentina se califică direct, Uruguay, a treia campanie la rând, merge la baraj, unde depășește cu greu Costa Rica.
SUA și Mexic, cvasi-tradițional, și Honduras, după o pauză de 28 de ani, au obținut dreptul să reprezinte America de Nord și Centrală.
Delegatele Africii au fost Camerun, Nigeria, Algeria, Ghana, Coasta de Fildeș.
În Asia licențele de participare și le-au asigurat Australia, Japonia și ambele Corei (!).
Din Oceania a acces Noua Zeelandă, după un baraj intercontinental cu Bahrain.
Un campionat pe terenuri sub care se ascund diamante
Africa de Sud, țară cu zăcăminte bogate de materii prime prețioase și o industrie extractivă care, în mare parte, i-a asigurat poziția de lider economic continental, a cheltuit pentru organizarea competiției 3,5 miliarde de dolari (Germania cu 4 ani înainte — 2,9 miliarde). Sectorul particular a investit în businessul hotelier, autoritățile locale — în amenajarea bazelor de antrenament, iar statul — în dezvoltarea rețelei de transport (1,3 miliarde de dolari), de asemenea — în construcția și modernizarea stadioanelor (1,5 miliarde).
Arena care a găzduit meciul de deschidere și marea finală a fost Soccer City din Johannesburg.
Logoul campionatului a fost în egală măsură sud-afracan, în virtutea culorilor naționale de pe fundal, pan-african — prin simbolica figură de fotbalist parcă sculptată din lemn de abanos, și universal — datorită prezenței imaginii stilizate a trofeului pus în joc.
Mascota, leopardul Zacumi, a îmbinat în numele său abreviatura ZA (Zuid Africa, denumirea statului în limba africaans) și cuvântul "cumi" care în mai multe dialecte autohtone înseamnă "zece". Două idei odată — Africa de Sud-2010 și — armonie între idiomurile vorbite de comunitatea albă și cea de culoare.
Cuvântul zulus Jabulani (a jubila) a fost împrumutat pentru a denumi balonul oficial al turneului, executat din 8 fragmente și pictat în 11 culori care veneau să simbolizeze numărul jucătorilor de pe teren și cel al limbilor vorbite în țara gazdă.
Extrem de variata paletă sud-africană, pe care au suplimentat-o numeroase nuanțe induse de oaspeții de peste hotare, a creat, fără îndoială un decor de maximă atractivitate. Competiția va rămâne în istorie ca una cu publicul cel mai temperamental și cu…
…Acompaniamentul non-stop al vuvuzelelor
Aceste trompete tradiționale africane, de aproximativ un metru lungime, produc niște sunete monotone foarte specifice care, pentru unii, au fost melodia victoriei, iar pentru alții — marșul "Adio, Capul Bunei Speranțe!" În lista ratangiilor s-au pomenit și echipe mari, încoronate în diferite perioade de timp.
Prima dintre acestea a fost Franța, campioană mondială în 1998 și medaliată cu argint în 2006. De această dată, cu o remiză și 2 înfrângeri, una dintre care în fața gazdelor, ea repetă figura de acum 8 ani, fiind la coada clasamentului în GRUPA A.
Uruguay se impune fără probleme, Mexicul este peste Africa de Sud la golaveraj.
GRUPA B. Argentina are un parcurs perfect, Coreei de Sud îi sunt suficiente 4 puncte pentru a întrece Grecia și Nigeria.
Surpriză de proporții în GRUPA C în care șefia le revine SUA. Anglia are același punctaj și golaveraj, dar mai puține goluri înscrise. Slovenia și Algeria rămân dincolo de linia roșie.
GRUPA D. Germania, în pofida înfrângerii de la Serbia, se plasează pe locul 1.
La rândul lor, sârbii care au pierdut celelalte 2 partide, coboară tocmai la fundul clasamentului. Ghana egalează la puncte Australia și o depășește la golaveraj.
O răsturnare a prognozelor în GRUPA E. Camerun și Danemarca, două naționale cu evoluții meritorii la edițiile precedente, sunt sub Japonia.
Olanda este în afara concurenței.
GUPA F. Italia începe, după cum a mai făcut-o și alte dăți, cu 2 remize. Dar, în meciul decisiv, primește o lovitură de grație de la Slovacia care, astfel, prinde al doilea loc calificant, după liderul surpriză, Paraguay.
Campioana mondială en titre cade pe ultimul loc (!) în clasament (asemeni Franței, cu 8 ani mai înainte), chiar sub Noua Zeelandă.
GRUPA G. Vorbitoare de aceeași limbă și reprezentante ale unui stil de joc foarte apropiat, Brazilia și Portugalia, nu se sinchisesc de Coasta de Fildeș și Coreea de Nord.
Situația similară în GRUPA H, Spania și Chile acced în faza următoare, Elveția și Honduras pleacă acasă.
Play-off
OPTIMILE au avut două capete de afiș. În derbiul iberic Spania a eliminat Portugalia cu 1-0. Anglia nu a demonstrat consistență și suficiență în fața Germaniei, fiind înfrântă cu 1-4.
Olanda a jucat un meci greu cu Slovacia, 2-1. Același scor a fost consemnat încă de două ori, în partidele Uruguay-Coreea de Sud și Ghana-SUA (după prelungiri). Brazilia s-a descurcat ușor cu vecinii din Chile, 3-0, cam de aceeași manieră — Argentina cu Mexic, 3-1. Marea luptă s-a dat în confruntarea "micilor puteri", Paraguay a fost în stare să surclaseze Japonia doar la loviturile de departajare.
Loteria penaltiurilor nu a lipsit nici în SFERTURILE dintre Uruguay și Ghana. Norocul le-a zâmbit sud-americanilor. Celelalte concurente au încheiat conturile în timpul regulamentar, perdante fiind reprezentantele Emisferei de Vest, inclusiv două foste campioane: Spania-Paraguay, 1-0, Olanda-Brazilia, 2-1, Germania-Argentina, 4-0 (!).
Marginalizarea definitivă a fostelor glorii
SEMIFINALE. Tablou curios. Trei selecționate europene, doar una americană. Două foste campioane mondiale, alături de două doritoare de a se încorona. Olanda a jucat în două rânduri cu trofeul mondial pe masă, Spania — niciodată. Până la urmă, ambițiile "aspiranților" la un prim titlu suprem au fost mai convingătoare.
Spania și-a confirmat clasa în confruntarea dificilă cu Germania, o rivală care nu cedează ușor, oricare ar fi împrejurările.
Cealaltă semifinală a fost un festival al fotbalului ofensiv, o goleadă și un deliciu. În prim plan — Giovanni Van Bronckhorst, cu un gol a-la Hagi, și, de cealaltă parte, inconfundabilul Diego Forlán.
Uruguay va mai pierde cu același scor, 2-3, finala mică cu Germania, dar nu se va întrista, deoarece a semnat o revenire în elita fotbalului mondial — după exact 40 (!) de ani.
Spania a gestionat meciul pentru titlu cu multă maturitate, știind să valorifice, până la urmă, avantajele stilului său de joc, "tiki-taka", care la acel moment era o frumoasă erezie, nu o dogmă. Da, golul a fost doar unul și a venit tocmai în prelungiri; partida, într-adevăr, a fost mai mult o încleștare decât un spectacol. Dar timpurile când primul titlu mondial se câștigă într-o veselie au apus cam prin 1958. Sau în 1998?
Mult râvnitul trofeu l-a preluat căpitanul spaniolilor, Iker Casillas.
Discipolii lui Vicente del Bosque González au știut să arate că sunt numărul 1 nu numai pe plan european, ci și pe cel mondial.
Titlul de golgheter l-au împărțit între ei neamțul Thomas Müller, spaniolul David Villa, olandezul Wesley Sneijder și uruguayanul Diego Forlán.
Acesta din urmă a fost recunoscut și cel mai prețios jucător al turneului.
