BUCUREȘTI, 22 mai — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Nu este un titlul deplasat, pentru că prin acuzarea lui Ion Iliescu de "crime contra umanității" Revoluția română devine nulă din punct al conținutului eroic — și rămâne doar o lovitură de stat cu caracter ideologic, dar subsecventă planului criminal, acuzat actualmente de procurori.
"Procurorii militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus extinderea și efectuarea în continuare a urmăririi penale pentru crime contra umanității față de suspectul Ion Iliescu, la data săvârșirii faptelor membru și președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale".
Asta e decizia de azi, comunicată lui Ion Iliescu. Concret, Iliescu a fost liderul structurii care a preluat puterea în 1989, el fiind și cel care a condus operațiunile "antiteroriste" și de apărare care sunt azi, după 30 de ani, la baza acuzației de "crime contra umanității".
Să ne amintim că prin semnătura celui acuzat azi de "crime contra umanității" s-au dat toate hotărârile care au creat cadrul pentru schimbările din 1989-1990, de la abolirea pedepsei cu moartea la treceri patrimoniale, de la pluripartidism la tot ce a însemnat presă (liberă), în fine tot puhoiul schimbărilor de atunci poartă semnătura subsecventă unui act suspectat de "crime contra umanității".
Ca să nu mai vorbim de toată legislația care vizează Revoluția și revoluționarii — imensa parte a actelor normative fiind promulgate de același acuzat "criminal contra umanității".
Or, odată ce procurorii consideră că Ion Iliescu (și "complicii") au acționat cu bună știință, preluând puterea comițând "crime contra umanității" — TOT ce rezultă în urma acestei preluări a putere (scopul crimei, conform posibilei decizii judecătoreși) TOTUL s-ar anula!
Adică, este o situație similară cu a unei condamnări penale care anulează consecințele (civile) ale actului pe care instanța l-a apreciat ca fiind infracțiune. Mai mult, infracțiunea în cauză — acuzat "crime contra umanității" — nu se prescrie, deci și asupra urmărilor ei planează aceeași lipsă a prescrierii.
Dar, poate că juriștii nu sunt de acord cu cele afirmate de mine; oricum însă rămâne aspectul moral: o decizie de acest gen, ba chiar și simpla acuzare, anulează partea importantă a Revoluției române — și anume legitimitatea structurii care l-a dat jos pe Ceaușescu. Niște "criminali contra umanității" nu pot figura în cărțile de istorie, ori ei fiind capii rezultați în urma Revoluției… fenomenul în sine e anulat!
Mai mult, Ion Iliescu nu a fost un uzurpator, din punct de vedere a opțiunii populare; s-au împlinit de curând 28 de ani de la acel 20 mai 1990 — "Duminica orbului" — când 82% dintre cetățeni s-au pronunțat pentru actualul acuzat de "crime împotriva umanității".
Pe scurt, așa cum spuneam, acuzația trimite în zona anulării și a aberației chiar Revoluția, schimbarea sistemului — tot ce s-a petrecut în primii ani care au schimbat cursul. De aceea susțin că titlul nu e exagerat. Nu sentința, ci chiar acuzația anulează Revoluția.
La ieșirea de la procuratură, fostul președinte a fost huiduit de un protestatar: „Criminalule, trebuie să plătești!". Da, numai că vom plăti toți. Ori, cine dorește asta?
Să ne amintim că acțiunea procurorilor este urmarea încuviințării de către Klaus Iohannis a de urmărire penală a lui Ion Iliescu. Iar procurorii acuză exact ceea ce am explicat mai sus:
"Ca inițiator și coordonator al comandamentului unic de conducere (organism politico-militar) iar, mai apoi, în calitate de președinte al CFSN (care și-a subordonat Consiliul Militar Superior), Iliescu Ion a acceptat și oficializat măsuri cu caracter militar, dintre care unele au avut un evident caracter diversionist".
Deci, încă un capitol al istoriei noastre se închide azi, purtând nu titlul de "Revoluție" ci de lovitură de stat, bazată pe crime împotriva umanității.
Cât despre bietul Ceaușescu, mai are cineva curaj să-l acuze acum? Dacă procurorii sunt consecvenți „aflării adevărului", nu subsecvenți "crimelor contra umanității", de ce nu cere Procurorul General o redeschidere a dosarului în interesul legii? O rejudecare pe baza noilor probe? De ce? Pentru că interesul nu e aflarea adevărului, ci aruncarea la groapă a istoriei României, după Ceaușescu urmând, ironic, cel vinovat de moartea sa, Ion Iliescu.
