BUCUREȘTI, 21 mai — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Ieri, la Teatrul Național, Fundaţia "Corneliu Coposu" și Asociaţia "21 Decembrie 1989" au prezentat „Testamentul" veneratului "Senior" al PNȚCD. Documentul ar fi fost scris în noaptea de 24 spre 25 iulie 1994, pe patul de spital, în Germania când, conform aceluiași document, nu era sigur că supraviețuiește.
Coposu a decedat în același an, pe 14 noiembrie, dar până atunci nu s-a izolat, ba chiar a participat la manifestări publice — cum ar fi, de exemplu, cea din 6 octombrie de la Casa Oamenilor de Știință, când a primit Legiunea de Onoare din parte Ambasadei Franței.
Cu alte cuvinte, Coposu ar fi putut da acest "Testament" unuia dintre apropiați, de la surorile sale până la cei cu care făcuse anii grei de închisoare — sau alături de care păstrase vie flacăra partidului lui Maniu și Mihalache. Mă rog — și Constantin Stere, fondator și el, dar omis din povestea partidului, dar asta e altă poveste.
Sigur, testamentul cuprinde și câteva date de ordin material, despre ce să se întâmple cu bunurile sale, deci putea apela chiar și la un notar. În fine, cert că e greu de înțeles ca un om cu inteligența nativă și abilitatea politică a lui Coposu să lase fără o adresă precisă "testamentul" său, fiind clar ce importanță putea avea acest document.
La fel de bizar este și faptul că a fost găsit abia după atât timp — și chiar la Fundație. 23 de ani de căutări într-un sediu de ONG? I-au trebuit mai puțini lui Schliemann pentru Troia… Un cunoscut jurnalist, Bogdan Tiberiu Iacob, apropiat ideilor Seniorului, titrează dur: "Testamentul lui Corneliu Coposu — cacealmaua deceniului?".
Articolul pune întrebări și exprimă nedumeriri firești:
- În primul rând, până azi nimeni nu a auzit de existența unui asemenea testament, nu există nicio referire la el pe nicăieri.
— De ce să fi ajuns un document de asemenea valoare și importanță atât de amestecat cu altele încât a fost nevoie de 23 de ani ca să fie scos la lumină?
— Însăși ideea de testament trimite cu gândul la ceva care trebuie să ajungă în mâinile urmașilor, legali ori spirituali, după moartea autorului, pentru a i se transpune în practică ultimele dorințe.
— Dacă marele politician scria cu mâna lui documentul, în mod cert ar fi avut grijă să-l și încredințeze persoanelor potrivite care să-l onoreze după moartea sa, imediat ori după o anume bucată de vreme.
Și altele, pe care le puteți citi în articolul lui B.T. Iacob, inclusiv neconcordanțe în declarațiile "descoperitorului", fostul deputat PNȚ-cd și secretar al lui Coposu, Ionuț Gherasim. Plus că nimeni, începând cu surorile liderului țărănist și terminând cu actualul președinte PNȚCD, avocatul Aurelian Pavelescu habar nu aveau de acest "testament".
Dar, chestiunea devine mai bizară, de-a dreptul scandaloasă chiar, când aflăm, de la Aurelian Pavelescu, despre o înregistrare a "mărcii"… Corneliu Coposu.
"Puțină lume știe că în urmă cu vreo trei ani Fundația "Corneliu Coposu", condusă de dl. Gherasim, a rezervat la OSIM MARCA INREGISTRATĂ "CORNELIU COPOSU", astfel încât imaginea Seniorului și tot ceea ce este legat de numele acestuia să aparțină Fundației exclusive, cu interdicția pentru oricine altcineva să le folosească!", dezvălui reputatul avocat Aurelian Pavelescu, care face o remarcă directă — "ca în cazul acelei persoane care a rezervat marca "PARINTELE ARSENIE BOCA", cu intenția de pune un fel de vamă pe imaginea și numele marelui duhovnic".
Sunt convins că Seniorului nu i-ar fi plăcut asta, comentează Pavelescu, adăugând "El aparține patrimoniului istoric și cultural al națiunii române, ca și Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Simion Barnuțiu, Pop de Basești, Andrei Șaguna".
"Pentru mine, ca Președinte al PNȚCD, este inacceptabil din punct de vedere moral și, cred, că nici legal nu prea este corect", declară Pavelescu, revoltându-se pentru "folosirea imaginii Seniorului în scopuri nu doar financiare, dar și politice, de către persoane care nu au niciun merit politic și, mai mult, sunt vinovate de distrugerea partidului!"
Într-un foarte dur articol postat pe pagina sa de Facebook, intitulat ""TESTAMENTUL" lui Corneliu Coposu și epigonii Seniorului", Pavelescu îi critică pe cei considerați "un fel de "prințișori" ai partidului", care și-au folosit „în perioada 1996 — 2000 calitățile de "nepoți" și "urmași și sânge", nu numai că au distrus partidul, dar l-au și părăsit, după ce SINECURILE politice au încetat: unii și-au găsit de lucru, alții pe la alte partide, iar alții au inventat SINECURI vămuind numele Seniorului".
Lăsând la o parte războiul care pare să însoțească veșnic PNȚCD, faptul scos la iveală de Pavelescu, înscrierea "mărcii Corneliu Coposu" este ceva scandalos! Indiferent de controverse și opțiuni politice, Coposu e o figură a istoriei și aparține spiritualității epocii postrevoluționare — nu poate fi confiscat printr-o "rezervare" la OSIM! Iar dacă în cazul lui Arsenie Boca se poate da vina pe "un ungur", în cazul Coposu e vorba de români…
În final, îmi permit să fiu de acord cu Aurelian Pavelescu: adevăratul Testament al lui Corneliu Coposu este exemplul său politic, viața sa — ori, completez eu, spusele sale. "Putem să-l urmăm, chiar dacă unii vor să ne interzică prin MARCA INREGISTRATĂ să vorbim despre el!", conchide Pavelescu.
