BUCUREȘTI, 4 mai — Sputnik, Dragoș Dumitriu. După multe dezbateri și tot felul de alegații izvorâte din cele mai diverse surse, acum puțin timp a fost desecretizat un nou "protocol" între Serviciul Român de Informații și Consiliul Superior al Magistraturii — "Protocol privind organizarea cooperarii între Serviciul Român de Informații și Consiliul Superior al Magistraturii pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii".
Documentul este redactat în martie 2012 și semnat de șefa CSM de atunci, Alina Ghica, și de directorul SRI, George Maior, dar și de Oana Schmidt Hăineală, adjuncta CSM, și generalul Florian Coldea, adjunctul militar al SRI.
Documentul, pe care îl prezentăm integral, poate fi consultat de cititori — de aceea nu cred că sunt necesare multe comentarii. Dar, o observație e necesară: în privința „principiilor cooperării", a "scopului" și chiar a "regulilor cooperării" nu conține pasaje ilegale sau dubioase. Cel puțin în opinia mea — și cred că pot fi bănuit că am lăudat instituțiile de forță.
Redau aici două reguli importante prevăzute în Protocol:
— "În cazul în care una din Parți intenționează valorificarea informațiilor, potrivit competențelor proprii, este obligatorie obținerea acordului prealabil al Părții care a obținut datele și informatțiile".
— "În realizarea activităților de cooperare, date fiind particularitățile specifice acestora, se vor respecta eventuale limite sau interdicții precizate de Părți, justificate de:
a) periclitarea îndeplinirii atribuțiilor legale ale Parților;
b) apărarea securității naționale sau protejarea interesului național;
c) afectarea drepturilor și libertăților unor terțe persoane;
d) deconspirarea tehnicilor speciale de investigare sau a surselor de informații protejate de lege".
Mai sunt și alte prevederi (zic eu) firești, cum ar fi informarea reciprocă aspra folosirii informațiilor, precum și a rezultatelor folosirii acestora "în timp rezonabil". Deci, sincer, personal, aș avea nevoie de mai multe explicații de la critici, cu privire la pretinsa infamie a acestui document.
În acest context, apare însă o problemă fundamentală: caracterul "secret" al acestui protocol. De ce "secret"? Și, subsecvent, cine a stabilit că trebuie să fie "secret"?
În fine, a două chestiune fundamentală este… o lămurire care ar trebui să însoțească "desecretizarea" de azi — și se referă la Articolul 8 de la "Dispoziții finale":
Art.8 — Anual, Părțile vor realiza analiza modului de desfășurare a cooperării dintre acestea.
Simplu, dar… s-a făcut vreodată? Și, dacă da, atunci, cum și ce s-a făcut? De exemplu, cazul judecătoarei Gabriela Bârsan — de fapt, al magistraților din dosar — a fost prelucrat prin prezentul Protocol? Și cum apare în analiza anuală?
Ceea ce e important să aflăm, nu e partea aceasta teoretică — acest cadru lucrativ — care este, repet, fără probleme; ceea ce trebuie văzut e aplicarea concretă, acolo unde se puteau face abuzuri sau ilegalități. Și aici e valabilă aceeași zicală: teoria e bună, dar practica ne omoară.
