CHIȘINĂU, 2 mai — Sputnik, Octavian Racu. Departamentul apărării al Elveției a renunțat la căutările documentelor secrete dispărute într-un mod misterios, care vizau activitatea grupul paramilitar anticomunist secret, cunoscut sub nume de cod P26, anunță portalul thelocal.ch.
Dispariția fișierelor și dosarelor, care conțineau informații despre posibile conexiuni ale Proiectului 26 (P26) cu alte organizați anticomuniste secrete din Europa, au devenit subiectul presei în luna februarie, după ce s-a constatat că în arhivele naționale au dispărut orice copii ale acestora.
Anterior, ministrul apărării, Guy Parmelin, declarase că instituția condusă de el urmează să caute copiile acestor documente în propriile arhive. Acum, departamentul apărării a anunțat că renunță la orice căutări.
"Am transmis toate fișierele noastre arhivelor naționale. Nu am găsit alte documente", a declarat sâmbătă un purtător de cuvânt al departamentului la postul național de radiodifuziune SRF.
O comisie parlamentară urmează să continue investigațiile în ceea ce privește cele șapte fișiere și 20 dosare, incluse în așa-numitul raport Cornu, care vizează grupul paramilitar secret ce opera în afara oricărui control guvernamental.
Raportul este rezultatul unei anchete demarate oficial, după ce, în anul 1991, a ieșit la iveală existența grupului P26. În concluziile finale are raportului se menționează că P26 nu făcea parte dintr-o rețea europeană de organizații anticomuniste ale NATO.
Deși raportul va rămâne clasificat până în anul 2041, concluziile sale generale sunt cunoscute parțial prin intermediul unui scurt rezumat publicat în 1991.
Unii istorici și politicieni și-au exprimat îngrijorarea în privința dispariției fișierelor, considerând că acestea au fost distruse premeditat.
„Ar fi bine ca aceste dosare [să includă detalii] cu privire la acțiunile ce vizau țintele din interiorul țării, iar oamenii preferă să nu cunoască despre asta acum", a declarat fostul deputat, Josef Lang, în februarie. Acesta solicitase ca raportul Cornu să fie făcut public.
Marea surpriză a venit după ce o versiune puternic redactată a raportului din 1991 a fost publicată de guvernul elvețian săptămâna trecută, la aproximativ 27 de ani după ce a fost inițiată ancheta oficială. Acesta a furnizat noi detalii privind legăturile dintre P26 și serviciile secrete britanice, inclusiv despre modul în care serviciile britanice au instruit membrii grupului pentru organizarea unor acțiuni subversive.
Identitățile membrilor grupului rămân secretizate, aparent pentru a proteja dreptul la viața privată a persoanelor care mai sunt în viață.
Într-un interviu oferit portalului elvețian de știri Watson, Lang a spus că a fost de acord cu părerea generală că ascunderea numelui persoanelor implicate în acest grup nu va aduce mari surprize.
Dar, potrivit acestuia, este regretabil că existența lor în document ar putea genera, probabil, noi teorii ale conspirație și a criticat secretomania guvernului elvețian, menționând că, prin publicarea unei versiuni puternic redactate a raportului Cornu, executivul protejează într-o mai mare măsură serviciile secrete străine decât o fac chiar servicii străine.
Acesta s-a referit, în special, la două rapoarte detaliate ale parlamentului Italiei cu privire la Operațiunea "Gladio", o formațiune secretă controlată de NATO, care avea drept scop organizarea unei rezistențe armate în cazul unei agresiuni aURSS, fiind suspectată și de organizarea unor atentate teroriste pe teritoriul Italiei.
Ce a reprezentat Projekt 26
P26 a fost desființată în 1992. În acel moment era vorba de aproximativ 400 de membri, deși efectivul era de 800 în perioada războiului rece.
Existența organizației P26 a ieșit la iveală în anii 80, după ce au fost declasificate anumite documente din care rezultă că serviciile secrete elvețiene au urmărit sute de mii de oameni, în special cei care simpatizau cu comuniștii. În aceste documente desecretizate se menționa și misteriosul grup P26 (Projekt 26), care a fost înființat în anul 1979 și urma să organizeze o rezistență armată ("stay-behind") în cazul unei invazii a sovietelor.
În special, interesul deosebit față de această structură a fost provocat de asasinarea în anul 1990 a unui membru al organizației — Herbert Alboth. Acesta fusese găsit mort în propriul lui apartament, străpuns cu pumnalul său militar, iar poliția nu a descoperit nici astăzi autorii acestui omor. Se presupune că Alboth ar fi fost lichidat după ce a dezvăluit informațiile legate de existența grupului P26.
Mai multe personalități publice au cerut demararea investigațiilor în legătură cu activitatea acestei organizații secrete. În anul 1990, Consiliul Federal a însărcinat anchetatorul special, Pierre Cornu, să efectueze o investigație cu privire la activitatea P26. Raportul final prezentat de Cornu a fost secretizat până în anul 2041, fiind făcut public doar într-un rezumat. În 1991, guvernul elvețian a secretizat chiar și acest rezumat. După 27 de ani, autoritățile au renunțat la această decizie, iar versiunea electronică a documentului a apărut în spațiul virtual pe 25 aprilie.
În raportul Cornu se menționează evenimentele care au precedat înființarea P26 și ce obiective urmărea această structură. Pentru a preveni o eventuală invazie a URSS, NATO a demarat Operațiunea "Gladio": în mai multe state au fost create armate secrete, care urmau să pregătească mișcări de rezistență armată, chiar dacă Elveția nu este parte a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Raportul urma să stabilească dacă P26 avea conexiuni cu organizații similare din alte țări europene și dacă acest lucru contravine statutului de neutralitate al țării.
Potrivit raportului, agentul britanic de legătură se afla la Berna, iar membrii organizației se deplasau în Marea Britanie cu ajutorul unor documente false, unde erau instruiți pentru desfășurarea acțiunilor subversive, propagandă, culegerea de informații, racolarea agenților și informatorilor. Membrii grupului nu cunoșteau numele adevărat ai instructorilor lor, care erau ofițeri, foști sau activi, ai serviciilor britanice. Elvețienii erau cazați în hoteluri, apartamente conspirative sau baze militare. În fiecare grup era cel puțin o femeie. Primele cadre care urmau să fie înregimentate în armata secretă a NATO au fost pregătite în anul 1967, cu 12 ani până la înființarea P26. Una din criticile aduse de raportul Cornu este următoarea: britanicii dispuneau de informații cu privire la structurile, obiectele, buncărele armatei secrete într-o măsură mai mare decât guvernul elvețian.
În pofida faptului că s-a anunțat oficial lichidarea P26, Cornu a evitat să asigure că astfel de proiecte ar fi rămas în trecut. „În Elveția întotdeauna se întâmplă ceva secret", menționase el într-un interviu oferit publicației Le Temps.
