Un editorial de Irina Alksnis
Refuzul SUA de a acorda vize balerinei Teatrului Bolshoi, Olga Smirnova și solistului Jacopo Tissi, care urmau să participe la gala celui mai important concurs american de balet pentru tinerii artiști, a devenit un nou punct de tensionare a relațiilor dintre cele două state.
Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei a condamnat această decizie. În afară de aceasta, incidentul a provocat niște comentarii confuze a părții americane și acide din partea rușilor.
Într-adevăr, situația este una fără precedent. Așa cum a menționat și diplomația rusă, astfel de cazuri nu au avut loc nici în perioada războiului rece.
Trebuie să recunoaștem că unele sancțiuni și restricții ale SUA în raport cu funcționari ruși, oameni de afaceri și alte persoane importante par destul de logice în cadrul actualelor procese.
Chiar și refuzul de a acorda vize sportivilor și angajaților companiei "Aeroflot" pot avea niște explicații. Desigur, e un comportament urât și nedrept al SUA, însă sportul și transportul aerian au fost deseori subiectul speculațiilor și conflictelor în politica internațională. Aceste domenii intră în grupul de risc în cazul înrăutățirii relațiilor dintre state.
Totuși e vorba de balet
Domeniu care de-a lungul istoriei a ajutat la ștergerea contradicțiilor, la construcția unor punți și îmbunătățirea relațiilor între state a ajuns victima pozițiilor antirusești ale SUA.
Acest lucru arată atât de absurd și stupid, încât cea mai mare parte a comentariilor, îndeosebi din partea americanilor, se deosebesc printr-o confuzie totală în legătură cu situația creată.
În ceea ce privește comunitatea rusă de experți, acolo deseori se exprimă părerea că toată această situație arată un nivel profund de degradare a elitei americane și o disfuncționalitate a mecanismului de selecție a cadrelor pentru administrația SUA. Statul american a început atât de des „să-și taie craca de sub picioare", încât nu există alte explicații plauzibile.
Fără a nega problemele serioase legate de profesionalism la actualii reprezentanți au puterii în Statele Unite, actuala situație este una mai complicată și amintește de niște evenimente similare care s-au petrecut acum câteva decenii.
După cum se știe, războiul rece își are începutul de la discursul din Fulton a lui Churchill, în care cea mai emblematică frază a devenit: „De la Stettin, în Baltica, — la Trieste, în Adriatica, o cortină de fier s-a lăsat peste continent".
Un moment important: în discursul lui Churchill, în esență, nu există nicio acuzație în adresa Moscovei de coborâre a Cortinei de Fier. În cuvintele politicianului britanic e vorba, mai curând, de o constatare a faptului că sciziunea geopolitică va diviza Europa. Mai mult decât atât, acesta a subliniat existența unei amenințări comuniste pentru întreaga lume, care vine de la Moscova și sateliții ei.
Spre deosebire de succesorii săi contemporani, Winston Churchill nu poate fi bănuit de lipsă de profesionalism sau lipsă de inteligență. Atunci, cortina de fier, pentru următorii 70 de ani, însoțită de mai multe restricții pe alocuri, a fost coborâtă, într-adevăr, de ambele părți.
Mai târziu a avut loc o metamorfoză importantă
URSS a strâns cureaua atât de mult, a introdus niște reguli și interdicții atât de stricte, multe dintre care erau cu totul absurde, încât a devenit expresia acestei Cortine de Fier, care și-a izolat propriii cetățeni de "lumea liberă". Occidentul, în schimb, datorită direcției adoptate de conducerea sovietică, a primit posibilitatea de a se poziționa în calitate de o civilizație a drepturilor și libertăților pe fundalul despotismului din URSS.
Acest factor a jucat un rol important în climatul social într-o etapă mai târzie a URSS și în întreaga lume, urmată de destrămarea statului sovietic.
Astăzi istoria se repetă: opoziția între Rusia și Occident a readus pe agenda zilei retorica și practica războiului rece. Ambele părți stabilesc restricții semnificative în diverse domenii. Cortina de fier este restabilită, pentru că este parte inevitabilă a unui astfel de scenariu geopolitic dur.
Doar că există o diferență esențială: de această data Occidentul întrece orice măsură în eforturile de a se izola de oponentul său periculos. Sportivi? Artiștii de balet?
Luând în considerare că în trecut anume de sport și artă erau legate cele mai multe scandaluri ale evadărilor din URSS, situația actuală legată de America, care își asuma voluntar rolul de "satrap și inamic ai libertății", arată destul de comic. Rămâne să ne așteptăm la introducerea unor restricții la călătoriile cetățenilor Rusiei și interzicerea oficială a căsătoriilor cu ruși.
Totuși, în pofida unei situații absurde și ridicole, consecințele acestor acțiuni ale SUA vor fi cât se poate de reale. Autoritățile americane într-adevăr, au călcat în acea capcană în care au călcat cândva și autoritățile sovietice.
În continuare lucrurile evoluează conform unor legități obiective, iar acum SUA, care se poziționau ca o țară a libertății, se prezintă ca un stat autoritar pe fundalul Rusiei. În plus, problema acestor restricții constă în aceea că pentru denunțarea lor nu e nevoie de explicații și eforturi suplimentare — nici în Rusia, nici în Occident. Ele vorbesc de la sine.
Așa cum a demonstrat experiența Uniunii Sovietice, o astfel de opțiune s-ar putea transforma într-o bombă cu efect întârziat sub temelia întregului stat.
