BUCUREȘTI, 11 apr — Sputnik, Dragoș Dumitriu. "Dacă alianţa cu partenerii noştri o cere, vom răspunde prezent", a declarat Mohamed ben Salman, prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, după ce a fost întrebat dacă Riyadh-ul s-ar alătura unui atac cu lovituri aeriene în Siria.
Prințul saudit a făcut această declarație din capitala Franței, unde a susținut o conferință de presă alături președintele Emmanuel Macron. Franța și Arabia Saudită au încheiat un acord comercial în valoare totală de 18 miliarde de euro, beneficiare fiind mai multe companii multinaționale.
După cum știe, Franţa este, alături de SUA, țara care a anunțat posibilitatea unei acțiuni militare în Siria în urma presupusului atac chimic din localitatea Douma din Siria. Franța a declarat că loviturile vor viza "capacităţile chimice" ale Siriei, deși existența acestora nu a fost dovedită în urma verificărilor Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice, sub egida ONU.
Ipocrizia președintelui francez apare și în precizarea că nu vor fi vizați aliaţii Damascului, acestuia rus şi iranian — și că Franţa nu doreşte o escaladare a situaţiei, în condițiile în care promovează ideea unui atac asupra Damascului.
Revenind la declarația prințului wahhabit, este de remarcat două probleme fundamentale — prima, totala incompatibilitate, chiar adversitatea radicală între Iranul șiit și Arabia Saudită wahhabită, ramura radicală sunnită. În același sens, este de menționat că între Iran și Arabia Saudită sunt rupte relațiile diplomatice încă din 2016.
În al doilea rând, majoritatea teroriștilor ISIS și Al Qaeda erau de orientare wahhabită. Deci, un atac militar al Arabiei Saudite în Siria, împotriva puterii aliate cu Iranul ar putea duce la o implicare directă a Teheranului.
Iranul este o putere nucleară, dispune de o forță militară uriașă, dar statul șiit nu s-a manifestat ca agresor sau ca intervenient în alte state de peste 300 de ani.
Tot în aceeași ordine de idei, regimul Assad este laic, credința familiei președintelui alauită, cea mai moderată și tolerantă variantă islamică, provenită din ramura șiită. De exemplu femeile nu portă văl, iar în privința altor religii există o toleranță totală.
Transformarea Siriei într-o zonă de fanatism religios — pe modelul Irakului sau Egiptului, alte zone laice, lovite de „democratizarea" americană — ar fi un adevărat dezastru care ar putea afecta nu numai regiunea respectivă, dar și Europa.
Nu în ultimul rând, Franța a lăsat o amintire groaznică în Siria — pe care a ocupat-o între 1920 și 1946, sub un pretins mandat al Ligii Națiunilor; crimele comise de francezi au rămas în memoria poporului sirian. Din această cauză, în Siria nu se vorbește limba franceză, folosirea acesteia fiind considerată o rușine.
Cu alte cuvinte, implicarea Arabiei Saudite împreună cu Franța într-un nou conflict militar din Siria ar avea consecințe catastrofale, poate chiar la nivel mondial.
De precizat că nemulțumirile Franței în legătură cu regimul Assad au o explicație materială principală, dincolo de așa-zisa revoltă pentru victimele "atacului chimic" — Franța e nemulțumită că nu va participa la reconstrucția Siriei, aceasta fiind rezervată Rusiei și Germaniei, în principal, dar și Chinei.
