BUCUREȘTI, 10 apr — Sputnik. Pentru prima oară numărul statelor lumii care s-au înscris în competiție a depășit magica bornă de 100. Pornind de la 13, în ediția de debut, acest indice al popularității competiției a crescut practic constant, transformându-se într-un trend care va fi urmat și pe viitor.
Totodată, conform calculelor, a scăzut mult probabilitatea matematică de a prinde unul dintre cele 14 locuri vacante în finale (două erau rezervate din oficiu campioanei en titre și țării gazdă). Situația se va schimba peste 4 ani, numărul licențelor de participare fiind crescut la 24.
Surprizele preliminariilor
Cele mai sonore dintre acestea au fost scoaterea în decor a englezilor de către italieni (la golaveraj), cehoslovacilor de către scoțieni și a sovieticilor de către unguri. Ultimii, apropo, au mai jucat și un baraj intercontinental, făcând praf Bolivia. Uruguay și Chile nu au reușit nici atât, ambele au rămas doar cu amintiri despre finalele anterioare.
România a fost în cărțile calificării până la ultima partidă. Pentru a depăși Spania în clasament, tricolorii aveau nevoie de o victorie clară asupra Iugoslaviei, dat s-au ales cu un inimaginabil 4-6, pe 13 noiembrie 1977 la București.
Pentru prima oară au obținut dreptul de a participa la finale Tunisia și Iranul.
Politicul intervine din nou
Argentina a fost creditată cu dreptul de a găzdui o ediție de Cupă Mondială după trei încercări nereușite (în 1938, 1962 și 1970). Țara era în febra pregătirilor legate de marele eveniment când, la 24 martie 1976, a avut loc o lovitură de stat în urma căreia puterea a acaparat-o generalul Jorge Videla. Mii de cetățeni ai țării au dispărut fără urmă, circa 2 milioane au ales să emigreze. Printre victimele războiului intern, cu represiuni din partea regimului și riposte ale opoziției, a fost și președintele Comitetului de organizare a CM 1978, Grl. Omar Actis.
În lume se cerea tot mai insistent ca Mondialul, acest turneu sportiv de talie mondială, să fie transferat altundeva, dar aceste voci nu au fost luate în considerare. FIFA, ca și cu 4 ani înainte, în cazul cu Pinochet, a preferat să se încreadă în garanțiile de securitate acordate de juntă.
Astfel, în data de 1 iunie 1978, pe Estadio Monumental Antonio Vespucio Liberti din Buenos Aires, a fost dată lovitura de începere a turneului.
- Formula de disputare, cu două faze pe grupe, finală mică și meciul decisiv pentru titlu, nu a suferit vreo schimbare. Atât doar, că au fost prevăzute lovituri de departajare în meciurile eliminatorii, dar de această clauză în 1978 nu a fost nevoie.
- Victoria, vă reamintim, aducea în acea epocă 2 puncte, egalitatea — 1.
- Special pentru CM 1978 a fost elaborat balonul Adidas Tango, devenit unul din însemnele turneului.
În logoul ediției de campionat se regăsesc domoalele meandre ale fluviului La Plata.
Iar mascotă nu putea fi altcineva decât un Gauchito în tradiționalul echipament al "Albiceleștilor".
A fost tirajat și un poster triumfal.
În Grupa 1-a, cea mai spectaculoasă, cu trei reprezentante ale fotbalului latin plus eleganții unguri, Italia a fost în afara concurenței. Argentina i-a cedat meciul direct și șefia în clasament. Franța nu a confirmat ceea ce promitea, dar o va face peste 4 ani.
Polonia, totalizând 2 victorii și un egal cu RFG, îi depășește pe campionii en titre care au mai remizat și cu Tunisia. Mexicul — 0 puncte.
Austria și Brazilia, la egalitate de puncte și golaveraj, departajate de numărul de goluri înscrise, lasă în spate Spania și Suedia.
Peru domină surprinzător de clar Grupa a 4-a, Olanda trece de Scoția la golaveraj. Iranul se mulțumește cu un singur punct.
În schimb, în faza a doua batavii merg strună — un egal cu RFG și două victorii, înclusiv în partida decisivă pentru câștigarea grupei — 2-1 cu Italia.
În celălalt cvartet povestea a fost alta. Argentina și Brazilia au câștigat primele lor meciuri, apoi au remizat în confruntarea directă. Astfel, înainte de ultima etapă se punea problema golaverajului. Brazilia a scos (doar) un 3-1 într-o luptă strânsă cu Polonia. Argentina, cunoscând acest rezultat, bate Peru cu 6-0!
Ce face FIFA? Se conduce din nou după principiul "lăsăm lucrurile așa cum sunt". Și promite că meciurile care, prin jocul rezultatelor, pot decide calificarea, de acum înainte se vor disputa la aceeași oră.
O singură națională a plecat de la turneu fără a fi învinsă — Brazilia care a câștigat și finala mică, 2-1 cu Italia.
Campioană a devenit o echipă fără vedete de talie mondială, dar foarte disciplinată, motivată și ambițioasă, capabilă uneori să îmbrace consacrarea în haina eleganței.
O figură proeminentă a acelei generații a fost Mario Kempes (Mario Alberto Kempes Chiodi, supranumit "Matadorul"), încununat ca golgheter al ediției (6 reușite), dar și drept cel mai bun jucător al ei. Este curios faptul că în primele 3 meciuri ale turneului final nu-i reușea cam nimic. Atunci antrenorul Cesar Luis Mennoti l-a sfătuit să-și radă mustața. Kempes s-a conformat și… s-a dezlănțuit! Deosebit de importantă a fost dubla lui din finala mare.
