BUCUREŞTI, 9 apr — Sputnik, Georgiana Arsene. Avem un sistem de învăţământ nu doar neperformant, ci şi plin de hibe. Asta ar putea fi concluzia declaraţiilor pe care noul preşedinte al Academiei Române, scriitorul, istoricul şi rectorul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca, Ioan Aurel Pop, o face cu privire la sistemul de educaţie din ţara noastră.
Pop spune că sistemul nostru de învăţământ suferă de decenii întregi, mai întâi din pricina dictaturii comuniste, apoi din cauza degringoladei de după 1989, când toată lumea a vrut să reformeze acest sistem, „în ritm prea alert, fără să aibă răbdarea de a vedea urmările".
Mai mult, acesta acuză faptul că învăţământul preuniversitar nu reuşeşete să şcolarizeze toţi copiii.
„De aceea, gradul de analfabetism în România a ajuns la nivelutri îngrijorătoare", a explicat Pop pentru Evenimentul Zilei.
O altă deficienţă a sistemului de învăţământ o constituie instabilitatea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare. Şi aici arată cum se introduc şi se scot materii, se elimină discipline, se face un adevărat talmeş balmeş, de nu mai înţelege nimeni nimic. Cei care au de suferit sunt, în primul rând, copiii, care trebuie să facă faţă unui volum excesiv de informaţii.
„În majoritatea claselor, înţeleg materia doar 5-10% dintre elevi, restul sunt pierduţi pentru instruire. (…) Adevărul este că am ajuns să lucrăm cu profesori slabi şi mediocri, ceea ce ne determină să scoatem generaţii de absolvenţi slabi şi mediocri", a precizat preşedintele Academiei Române.
Acesta a tras un semnal de alarmă, arătând că imixtiunea părinţilor aflaţi în anumite funcţii şi desconsiderarea dascălilor nu face nici un bine sistemului de educaţie.
Situaţia nu este mai bună nici în sistemul universitar, acolo unde domneşte un egalitarism periculos. Şi anume, universităţile sunt egale, indiferent că au un număr diferit de studenţi sau că se află pe locul 500 sau 20.000 în lume, „indiferent că au savanţi cu articole publicate în revista „Nature" sau numai în ziare judeţene".
Mai mult chiar, cele performante sunt lăsate deoparte la rectificările de buget, pe motiv că au bani şi că trebuie ajutate universităţile slabe, fără nici o perspectivă.
„Ca urmare, universităţile fug după studenţi, nu după profesori şi cercetători de marcă", a precizat Pop.
