Dar nu despre poza cu pricina e vorba în "mărturisirea" jurnalistică a prietenului meu Victor Ciutacu. Menționez acest acest detaliu, "prietenul meu", fiindcă ne leagă nu numai formalitatea de pe Facebook, ci și anii de observație a realității evoluției dezamăgitoare.
Bref, textul pe care l-a scris redă exact ceea ce văd și eu în această demență a faptelor și dezvăluirilor, a minciunilor și adevărurilor — ordinea și ghlimelele puneți-le dumneavostră cum vreți, numai încercați să nu vă depărtați de la sfatul lui Victor… și al meu, care-l preiau. E pericoloso sporgersi!
Textul are trei părți și un epilog-concluzie. Peisajul sau cadrul, sfatul sau mărturisirea și, a treia parte, personajele sau condamnații la a fi ceea ce sunt. Mărturisesc că nu credeam să fac analiză literară după o notă de pe un blog — dar iată textul:
Peisajul sau cadrul
"Difuzez interviul cu Sebi Ghiță. Pe un fundal în care băieții veseli au scos târnăcoapele și își dau cu ele-n cap la vedere. În care se întâmplă lucruri, în politică/servicii/justiție/presă. Și se vor mai întâmpla. Vulcanul e activ și departe de a se opri".
Sfatul sau mărturisirea
"Am 25 de ani de presă. Am văzut/auzit/citit multe. Sfatul meu, dacă e interesat cineva de el, e ca, indiferent de opțiunile/simpatiile voastre politice, să nu vă duceți după fentă".
Personajele sau condamnații (la a fi ceea ce sunt)
"În toată dileala asta generalizată nu există buni și răi, călăi și victime. Toți, absolut toți, sunt complici. Unii au comandat, alții au executat. Unii au fost degete, alții butoane. Uneori, rolurile s-au mai schimbat. Unii aveau cheia de la casa de bani, alții o căutau. Unii au găsit-o, alții umblă și acum după ea".
Epilog-concluzie
"Inocenții n-au încăput în poză. Ei suferă".
Victor Ciutacu își permite să redevină prozaic în post scriptum — "Despre cei 5 (cinci) ani la România TV, unde am ajuns exclusiv datorită insistenței lui Sebi Ghiță, după ce își trag sufletul combatanții și se poate vorbi ca între oameni…" — dar lasă, după cum vedeți, puncte ale suspensiei.
Titlul micului text este "Măcel generalizat, poza în care n-au mai încăput inocenții și decontul ei", l-am dat la final, fiindcă textul merită să fie citit încă o dată, de la început.
