BUCUREŞTI, 14 mart — Sputnik, Georgiana Arsene. O ştire a cutremurat întreaga ţară: o educatoare din Timişoara şi-a ucis fetiţa, tăindu-i venele, apoi a încercat să se sinucidă. Totul, se pare, ca să se răzbune pe soţul său.
O poveste cutremurătoare. De groază chiar, făcută de o femeie care, pentru a atrage atenţia unui bărbat, a fost capabilă să îşi sacrifice propriul copil. Aceasta cu atât mai mult cu cât meseria sa este aceea de educatoare, deci are pe mână-sau avea, dat fiind faptul că, la momentul producerii catastrofei se afla în concediu fără plată — o grămadă de prichindei nevinovaţi.
Ce s-ar fi întâmplat, însă, dacă Dumnezeu i-ar fi luat minţile femeii şi ar fi cuprins-o dorinţa de răzbunare când era înconjurată de micuţi? Ce tragedie s-ar fi putut petrece? Nici nu vreau să mă gândesc.
Fetiţa criminalei nu a avut nici o vină. Colegele educatoarei sunt şocate.
Problema este mai amplă şi un prim pas spre tratarea ei ar fi reintroducerea obligativităţii testării psihologice a cadrelor didactice.
Vina pentru producerea crimei nu este doar a făptaşului. Este vina celor din jur care nu îşi dau seama prin ce a trecut femeia, este vina societăţii care blamează mersul la psiholog şi este vina sistemului de Educaţie care nu se preocupă de soarta angajaţilor. Plătiţi prost, supuşi unui stres permanent, umiliţi, oamenii ajung, pe fondul unor probleme de acasă care le accentuează starea, să comită crime.
Crima de astăzi arată înfrângerea Ministerului Educaţiei. Este dispusă instituţia să îşi asume aceste drame?
