BUCUREŞTI, 13 mart — Sputnik, Georgiana Arsene. „Sssnnnwhufffffl". Nu am apăsat greşit pe taste, ci acesta este un vers din poemul „Cântecul monstrului din Loch Ness" din manualul de Limba şi Literatura Română pentru clasa a IX-a, apărut la Editura Humanitas. Nu este un caz singular.
Pe pagina sa de Facebook, juristul Ştefan Militaru publică o pagină din manualul menţionat anterior, aprobat prin OMECS nr. 3886/2004.
Să nu credeţi că doar primul vers era de neînţeles. Toată poezia este scrisă în aceeaşi manieră.
Nu este de mirare că la finalul liceului ies pe bandă rulantă „genii".
Internauţii s-au arătat de-a dreptul şocaţi de conţinutul manualului.
„Ştie cineva cât costă biletul spre o lume normală? Modernism, da, de acord, însă nu putem folosi modernismul ca scuză pentru vulgaritate! Şi asta într-un manual! Minunat!" a scris o comentatoare pe pagina lui Militaru.
Problema cu această editură este că face manuale şi pentru ciclul primar, unde se acordă spaţii ample unor scriitori precum Mircea Cărtărescu sau Laura Grunberg, aceasta din urmă ocupând, în manualul de Comunicare în Limba Română pentru clasa a II-a, partea a II-a, deci pentru cel de-al doilea semestru, nu mai puţin de 5 lecţii consecutiv.
Dincolo de faptul că titlul este greu de explicat unor copii de 8, 9 ani, conţinutul nu este prea atractiv.
„Un gând s-a rătăcit într-o parcare. Ultimul lucru pe care şi-l amintea era cum stătea liniştit în capul lui Simon. Băiatul era răcit. Probabil că aşa a fost aruncat în lume", „Poveste cu un gând strănutat (1)", pagina 14, manualul amintit.
Dincolo de faptul că, la răceală, nu gândurile ies la strănut, ci anumite alte… chestii… Dar asta e deja o altă poveste…
Spre finalul semestrului, elevii de clasa a doua sunt provocaţi să facă un joc de imaginaţie. „Poveşti glumeţe", precizează autorii, la pagina 60.
Şi anume, copiii trebuie să schimbe basmul Albă ca Zăpada, aducând personajele în zilele noastre. Tipic american, de altfel, existând o grămadă de filme de duzină pe această idee.
Dar iată ce condiţii sunt puse: împărăteasa este o directoare de companie şi fiica ei vitregă o elevă olimpică. Copiii trebuie să rescrie, în 3-7 propoziţii, începutul basmului, făcând descrierea fizică a personajelor.
În cazul acesta, de ce era nevoie să se spună cu ce se ocupă cele două? De ce mama vitregă nu putea să fie, spre exemplu, vedetă de cinema şi fiica elevă mediocră?
Vă daţi seama ce fel de exerciţiu de imaginaţie le este propus copiilor? Exerciţiul este cuprins la capitolul „Descrierea unei persoane", deci povestea glumeaţă nu este nici pe departe amuzantă.
Mai mult, se poate induce ideea că olimpica e mioapă, prea puţin sociabilă şi deloc preocupată de felul în care arată. Este ceva amuzant aici?
Până una, alta, în şcoli se studiază după aceste manuale. Nu interesează pe nimeni continutul, deşi derapajele sunt evidente…
