BUCUREȘTI, 27 feb — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Într-o epocă a informației și comunicării te aștepți ca principala instituție a securității naționale să comunice mai des, să lămurească, în măsura limitelor specifice, o parte din neliniștile populației. Cu atât mai mult cu cât SRI are oameni cu pregătire de excepție, care ar putea susține un dialog benefic liniștirii unei societăți hrănită zilnic cu "amenințări".
De exemplu, SRI are un purtător de cuvânt, în persoana unui talentat jurnalist, Ovidiu Marincea; ei bine, ultima comunicare a lui Marincea, o postare pe Facebook, datează de acum 3 luni — "La mulți ani", de 1 decembrie 2017…
Ultimul comunicat de presă este din 28 noiembrie 2017, ultimul interviu acordat de directorul Eduard Hellvig este din… martie 2016 (pentru EvZ). Am luat datele din sursa oficială.
Dar, chestiunea apare într-o altă lumină dacă analizăm situația publicației SRI, revista "Intelligence". Mai precis, vedem că nu e vorba doar de probleme de comunicare cu exteriorul, ci și cu… interiorul! Cu însăși structura SRI.
Luăm ca prim exemplu ultimul articol din revistă — "Războiul hibrid. Arme şi alarme"; este ceva mai recent, adică are doar o lună, a fost publicat pe 29 ianuarie 2018. Un articol bine scris, echilibrat, te invită să gândești, nu să te panichezi; autor — Tiberiu Lazăr. Dar, articolul a fost deschis, într-o lună, de ceva mai mult de 400 de ori!
Menționăm că SRI are minim 12.000 de angajați. Cu alte cuvinte, presupunând că "Intelligence" trezește în primul rând interesul celor de specialitate, articolul menționat putea să fie deschis de cel mult un sereist din 30!
Mult mai grav-ridicolă e însă o altă situație; în revistă există o rubrică de "Editoriale", în care se exprimă șefii instituției. Ultimul "editorial" este scris de însuși Edi Hellvig… pe 20 martie 2017! Hellvig are experiență jurnalistică și este, ca și George Maior, un intelectual, fără îndoială.
Ei bine, într-un an de existență în spațiul public, spusele directorului SRI au interesat doar vreo 600 de persoane. Presupunând că toți sunt angajați ai instituției — firesc, nu-i așa, să fie afle ce opinează big boss — înseamnă că doar pe 1 sereist din 20 l-a durut în cot de ce zice și ce gândește șeful instituției!
Repet, asta în condițiile în care am preluat cea mai mică variantă a numărului de angajați ai SRI. De exemplu, populara Wikipedia menționează între 12.000 și 25.000 de angajați.
Mai departe, iată-l și pe Mihai Dinescu, redactorul șef al publicației, un tânăr care aduce cu alt Edi — nu Hellvig, ci Snowden — și care scrie frumos și scoate la iveală preocupări culturale interesante. După 1 an, 11.000 de vizualizări! Adică, într-un an, aproape toți angajații SRI au citit (sau au deschis) articolul.
Urmează faimosul general Coldea, cu un articol jos pălăria: "Combaterea terorismului: Competitivitate sau competiţie?". Articolul a fost publicat în decembrie 2016 — și a fost deschis de 1700 de ori. Adică, în mai mult de un an, cel mult 1 sereist din 7 a fost interesat de gândirea celui mai temut general din România!
Și aici se termină primăvara! Urmează iar redactorul șef Dinescu, al cărui editorial din decembrie 2016 a fost citit de circa 400 de ori — adică de 1 din 30!; apoi din nou directorele Hellvig, care scrie despre o chestie vitală: "Crima (dez)organizată" — publicat în octombrie 2016 și citit de 300 de ori — adică doar 1 angajat din 40 s-a obosit să vadă ce vrea șeful cel mare!
Dar stați, vine din nou generalul Florian Coldea, care ne spune în deschidere că „Prezentul articol face parte dintr-un demers mai larg de analiză a comunicării publice la nivelul serviciilor de intelligence din lume". Da, da, sigur că da!… Din octombrie 2016, de mai puțin de 600 de ori a fost accesat materialul, adică nici măcar cu 1 din 20 de "oameni de intelligence" români nu a putut "comunica public" celebrul general.
În iunie 2016, Eduard Hellvig scria despre "O nouă dimensiune a atacurilor cyber" care "a devenit realitate". Important, nu? 300 de accesări — ccea ce înseamnă că a trezit curiozitatea/interesul unui sereist din 40! Și asta în aproape 2 ani!
Coldea, la fel — 340 de afișări în 2 ani; "Nu vă fie teamă", scria Edi Hellvig (plagiezi, Daniel Dragomir!) în octombrie 2015 și 200 de cititori s-or fi simțit mai bine de atunci sau 1 din 60 de sereiști s-au interesat, în 2 ani jumate, de opera directorului lor!
Dar iată-l și pe susmenționatul Marincea, care a explicat într-un editorial ce înseamnă să fii numit purtător de cuvânt al SRI, asta tot în octombrie 2015, și tot vreo 200 de persoane au accesat articolul fostului partener de emisiune al spectaculoasei Emma Zeicescu.
Bun, pot continua, sunt 41 de editoriale, care, sincer confirm, merită citite, sunt bine scrise și interesante ca informație.
Chestiunea este însă semnificativă pentru respectul de care se bucură șefii instituției printre proprii angajați. Desigur, nu mă refer la respectul fomal, instituțional, ci la respectul real — pentru ceea ce reprezintă ca emanație intelectuală și profesională respectivii șefi.
În mai bine de doi ani, două-trei sute de "interesați" de ce gândesc șefii, asta e starea din SRI? Situația aceasta impune un singur comentariu: șefii și ideilor lor nu sunt reprezentativi pentru miile de angajați — cu siguranță bine pregătiți — ai principalei instituții a securității naționale.
Desigur, poate greșesc, dar logica mea este a unui ziarist și șef de nenunăarte gazete; când nu te mai citește nici măcar familia, ei bine, ai o problemă mare.
M-ar bucura să analizeze și senatorul Claudiu Manda, șeful Comisiei SRI, această situație — e un demnitar serios și bine intenționat, poate vine cu o idee.
