BUCUREŞTI, 27 feb — Sputnik, Doina Crainic. Tanja Bueltmann, profesor de istorie la Universitatea Northumbria, scrie, într-un editorial pentru The Guardian, că tratamentul la care sunt supuşi cetățenii europeni din Marea Britanie, dintre care face parte, precum şi britanicii care locuiesc în UE, rămâne o chestiune căreia nu i se acordă suficientă atenţie.
Deşi prim-ministrul Theresa May şi alţi miniștri și politicieni conservatori se străduiesc să îi asigure că drepturile lor sunt acum în siguranţă, „realitatea cu privire la Brexit este foarte diferită: niciunul dintre acordurile din decembrie nu are caracter obligatoriu și rămâne incertitudinea cu privire la multe chestiuni".
Potrivit editorialistei, una dintre problemele care creează îngrijorare este concesia făcută de UE în ceea ce priveşte Curtea Europeană de Justiție. „Aceasta înseamnă că, în anii care vin, cetăţenii europeni din Marea Britanie nu vor putea fi niciodată siguri cu privire la statutul și protecția noastră. Ce se va întâmpla dacă, după opt ani, Guvernul britanic va introduce o nouă legislație care va pune în pericol drepturile noastre?", se întreabă Tanja Bueltmann.
Cetățenii europeni din Regatul Unit și cei britanici din țările UE vor rămân într-o situaţie incertă, mai scrie aceasta. Întrucât nu s-a încheiat un acord real de retragere, protecţia cetăţenilor ar putea fi retrasă sau modificată în lunile şi anii care urmează. „Ştim că milioane de oameni sunt puţin mai mult decât nişte victime colaterale în negocierile privind Brexit", este de părere Bueltmann.
Aceasta s-a mai referit şi la alte prevederi care au un „impact semnificativ asupra vieților noastre". De exemplu, deşi există o prevedere referitoare la reîntregirea familiei, aceasta „este restrictivă". Cerința privind cazierul judiciar este, de asemenea, „o concesie semnificativă care ar putea avea repercusiuni serioase și este total inacceptabilă având în vedere că locuim legal în prezent. Îngrijorătoare este şi clauza privind expulzarea imediată în cazurile de abuz observat: pentru cei mai vulnerabili dintre cetățenii europeni, de exemplu, cei fără adăpost, aceasta este o amenințare serioasă — având în vedere creșterea recentă a numărului de expulzări ale cetăţenilor proveniţi din UE".
Deşi, de cele mai multe ori, tabăra celor care iau partea imigranţilor este percepută ca fiind un „partid al nemulţumiţilor", care îşi „plâng de milă", „aceasta este o interpretare greşită insultătoare a adevărului: rămânem în incertitudine, fără să ştim ce soartă ne va rezerva un acord final. Chiar și statutul stabil susţinut de guvern este gândit pentru a-i priva de drepturi pe cei care intenționează să rămână. Alegerea este următoarea: aplicaţi pentru statut stabil sau pierdeţi-vă drepturile; sau intraţi în încurcătură. Şi asta în condiţiile în care am venit aici ca oameni cinstiţi".
Potrivit unui raport publicat săptămâna trecută, migrația netă anuală a cetăţenilor europeni în Marea Britanie a scăzut cu 75.000 în ultimul an, ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani, ceea ce înseamnă că „Brexodul" a început, după cum arată cifrele oficiale.
„Plecarea noastra a creat satisfacţie, în ciuda dovezilor clare referitoare la efectele negative, în special în ceea ce priveşte NHS (Serviciul Naţional de Sănătate)…. încă nu avem o voce reală în dezbateri — de fapt, nu există o dezbatere: chestiunile legate de libertatea de mișcare și imigrație continuă să fie ignorate", deşi acestea au fost „chestiuni definitorii în timpul campaniei pentru referendumul privind UE", conchide Tanja Bueltmann.
