BUCUREŞTI, 13 feb — Sputnik, Doina Crainic. Este necesar ca românii plecaţi la muncă în Italia să-şi cunoască drepturile ca lucrători acolo. Un număr foarte mare de românce se află acolo ca îngrijitoare, astfel că este important să ştie care le sunt drepturile în 2018 şi de ce este necesar un contract de muncă.
Datele publicate de ISTAT referitoare la muncă nedeclarată sunt alarmante, în special în ceea ce priveşte muncitorii domestici, potrivit portalului italian ebada.it. De fapt, după cum arată cele mai recente statistici ale Institutului, la fiecare 10 lucrători casnici care servesc familiile italiene, 6 muncesc la negru.
Datorită creşterii costului forței de muncă în acest sector, multe familii și angajatori aleg să nu îşi regularizeze situaţia în legătură cu angajaţii lor. Cei mai afectaţi sunt muncitorii, care riscă să îşi piardă toate drepturile pe care le asigură un contract legal, începând de la salariul corect şi sfârşind cu înlesniri, concedii de odihnă și așa mai departe.
În ultimele săptămâni, munca la domiciliu a fost un subiect foarte dezbătut în Italia, având în vedere că asociațiile guvernamentale și profesionale au ajustat, la începutul lunii ianuarie, salariul minim în Contractul colectiv naţional de muncă — CCNL (Il contratto collettivo nazionale di lavoro). De la 1 ianuarie, angajatorii trebuie să plătească salariul minim, majorat cu 4/5 euro, inclusiv suma actualizată care acoperă hrana și cazarea pentru muncitorii domestici.
Citiţi şi: Românii din Italia: salariul minim 2018 creşte pentru îngrijitoare şi menajere >>>.
În plus, a fost anulată o hotărâre a Curții Supreme care stabilise — chiar dacă nu se referea în mod expres la îngrijitori — că cele 11 ore de odihnă zilnică datorate lucrătorului trebuie folosite în mod continuu. A reieşit că un singur îngrijitor, angajat atât pentru orele de zi, cât și pentru cele de noapte, nu ar putea face acest lucru în mod legal, deoarece ar lăsa singure persoanele vârstnice sau dependente pentru 11 ore încontinuu.
Drepturile lucrătorului
Dreptul la odihnă și la o plată decentă nu sunt singurele drepturi ale lucrătorului, indiferent de sectorul în care munceşte, intrând aici şi îngrijitoarele, muncitorii casnici și bonele. Al treisprezecelea salariu trebuie platit chiar și în perioadele de absență de la muncă din cauza bolii, accidentelor sau maternităţii, și trebuie plătit odată cu salariul din luna decembrie. Un alt drept este acela care prevede că, în caz de boală, angajatorul acoperă totul (în munca domestică, Istituto Nazionale Previdenza Sociale — Institutul Naţional de Asigurări/Prevederi Sociale din Italia — nu plătește compensaţii).
Pentru lucrătorul bolnav, angajatorul trebuie să plătească jumătate din salariul convenit pentru primele zile de boală și să efectueze plata integrală pentru cele ulterioare. Durata maximă a perioadei de boală plătite de angajator este de 8 zile pentru angajații care au prestat maximum 6 luni de muncă, de 10 zile pentru angajații care se află în serviciu de mai mult de 6 luni, până la 2 ani, și 15 zile pentru persoanele în vârstă. De asemenea, în funcţie de la aceste perioade de muncă, lucrătorul are dreptul de a-i fi păstrat locul de muncă pentru 10, 45 sau 180 de zile.
Un subiect sensibil este reprezentat de concedii, în special pentru că, în această perioadă, familiile sunt forțate să înlocuiască muncitorul. Durata concediilor este de 26 de zile pe an. Pentru perioadele de muncă mai mici de un an, durata concediilor este calculată prin împărțirea celor 26 de zile la lunile de muncă efectivă. În perioada de concediu, salariul plătit va fi egal cu salariul lunar împărțit la 26 pe zi. Cele 26 de zile de concediu nu trebuie să includă zilele de duminică și zilele de sărbătoare.
