BUCUREŞTI, 9 feb — Sputnik, Doina Crainic. Stresul intens trăit de un copil în primele luni de viaţă poate modifica sistemul neurotransmițător al creierului micuţului, ceea ce poate duce la modificări structurale și funcționale ale creierului. Modificările sunt similare cu cele observate la adulții care suferă de depresie, se atrage atenţia într-un film video realizat de Science and Nature Page.
Faptul de a lăsa singur un copil care plânge îi poate activa excesiv hormonul de adrenalină. Acest lucru determină creşterea agresivităţii, conduce la comportament impulsiv și la manifestări ulterioare de violenţă când copilul va fi mare. De asemenea, consecinţa poate fi şi un nivel anormal de ridicat al hormonului stresului — cortizolul, precum şi inhibarea dezvoltării țesutului nervos în creier.
Ignorarea unui copil care plânge suprimă dezvoltarea lor și dezvoltarea sistemului imunitar, ceea ce îi va face pe copii mai vulnerabili la o serie de boli grave. Un studiu a arătat că sugarii care au fost ignorați în timp ce plângeau nu au avut o dezvoltare normală a abilităţilor intelectuale şi sociale și se confruntau cu dificultăți în a-și controla emoțiile.
Atunci când bebelușii se află fizic separaţi de cei care îi îngrijesc, reacțiile la durere sunt activate, ceea ce determină modificări hormonale. Chiar o separare zilnică de 3 ore poate avea efecte negative la nivel epigenetic, conducând la stres și tulburări ale funcției memoriei la vârsta adultă.
Plânsul și zâmbetul sunt modul de comunicare al copilului. Sugarii plâng şi sunt agitaţi din diferite cauze, printre care foamea și durerea sau alte probleme care îi creează disconfort, sau pur și simplu din dorinţa de contact fizic. La fel ca în cazul zâmbetului, plânsul copilului trebuie să primească repede un răspuns adecvat și pozitiv, astfel încât toate sentimentele şi ceea ce simte copilul să întâmpine acceptare şi înţelegere. Ignorarea copiilor care plâng transmite un mesaj că tristețea și furia sunt inacceptabile, ceea ce conduce fie la reprimarea emoțiilor, fie la creşterea stării de agitaţie.
Există mai multe modalități de a calma un copil care plânge. Printre acestea sunt alăptarea, crearea unor sunete familiare similare celor pe care copilul le-a auzit în timp ce era în burtică, crearea unei atmosfere calme şi relaxante și a unei rutine de somn pentru cel mic. Contactul fizic stimulează eliberarea de oxitocină, care este hormonul dragostei şi al legăturii afective. În uter, copilul este într-un spațiu în continuă mișcare, astfel că bebelușii tind să se calmeze dacă sunt legănaţi într-un anumit fel, după cum recomandă şi un medic în clipul video de mai jos:
Părinţii trebuie să fie prezenţi, să vină în întâmpinarea nevoilor de afecţiune ale copilului pentru a-l ajuta să depăşească starea de nelinişte sau stres. Ei îi pot ajuta pe cei mici, încă de când sunt sugari, să dezvolte capacitatea pentru a se calma. Ceea ce îl mai poate calma este plimbatul copilului în braţe de către mamă. De asemenea, evitaţi să suprastimulaţi copilul, prin prea mult zgomot, printr-o temperatură prea mare sau prea mică sau prin faptul de a primi prea multe vizite, care pot stresa copilul.
