BUCUREŞTI, 7 feb — Sputnik, Doina Crainic. Către Italia decolează zilnic peste 10 curse de la aeroportul Otopeni, multe dintre acestea pline ochi de români nevoiţi să-şi părăsească ţara şi familiile pentru a pleca la muncă în străinătate. În ţară nu au ce să facă şi nimănui dintre cei care ne conduc nu pare să-i pese de situaţia lor.
Un român care aştepa în aeroport pentru a se îmbarca în una dintre aceste curse evocă un tablou dureros: toţi românii, cu durere pe chip, mulţi cu ochii în lacrimi, stăteau pe tablete şi telefoane, vorbind cu cei de acasă, schimbând ultimele cuvinte înainte de călătoria care urma să-i despartă pentru mult timp de familie şi ţară.
Un tată îndurerat vorbea pe Skype, de pe tabletă, cu familia. Copiii îl întrebau când vine, iar el le tot promitea că se întoarce acasă de Paşti, apoi le spunea că îi iubeşte şi iar îşi stergea lacrimile, povesteşte Liviu Popescu pe ramnicuvalceaweek.ro. O mamă îşi sfătuia fetiţa să-şi facă temele, chiar dacă e în vacanţă, şi să asculte de bunica.
„Un alt tip îi spunea nevestei ca săptămâna viitoare îi va trimite 200 de euro să plătească banca. Toţi erau prinşi într-un joc dramatic al vieţii. M-am prăbuşit pe scaun. Eram într-un avion al oamenilor noştri, care, aşa cum spunea bunica mea, au plecat în străineţuri, pentru un rost. Cu accent de Moldova, de Oltenia sau de ardeleni cuminţi. O diasporă tristă. Oameni care-şi văd copiii de 2-3 ori pe an. Care s-au dus pentru mia aia de euro în lume şi care, atunci când iau o pâine, se gândesc că trebuie să trimită jumătate sau mai mult din bani acasă, în micile oraşe falimentare ale României, în satele noastre depopulate", scrie românul.
O tânără plângând vorbea la telefon cu părinţii ei, care se puteau vedea pe ecran şi care o îndemnau să aibă grijă, fiindcă „uite ce ştiri sunt la TV cu româncele din Italia".
Astfel pleacă zilnic cursele cu români, cu un sfert de România, iar acasă rămâne un alt sfert îndurerat. Românii reuşesc să vină acasă de cel mult 2-3 ori pe an, iar copiii cresc fără unul sau chiar fără ambii părinţi, fără afecţiunea lor.
„Vom avea, în viitor, o generaţie atrofiată, una care a crescut fără căldura familiei", este concluzia autorului.
Câţiva români au lăsat comentarii dureroase la subsolul articolului.
„Am ajuns mai rău ca țările sărace, doar lacrimi, suferință și dorul de casă, de familie, copii, părinți, prieteni. Am ajuns la mâna altora care nu mai știu ce să facă cu banii, iar alții nu au de o pâine. Asta e conducerea, asta e Romania de azi. Cea de ieri era mai bună, aveai un loc de muncă în ţara ta, erai cu familia", a comentat un român.
Un altul propune ca românii să investească singuri în educaţia proprie şi să lupte să-şi ţină mereu familia aproape de ei, fiindcă „de acolo ne vine forța".
Iar altul avertizează că există deja mulţi adulţi care au crescut fără părinţi şi se vede că acest lucru a avut un efect negativ asupra lor, asupra dezvoltării lor ca oameni. „Banii nu vor putea înlocui niciodată prezenţa parintelui", mai spune acesta.
„Românul se sacrifică el pentru a avea un trai mai bun cei de acasă, dar sacrifică și pe urmașii lui fără să vrea… Copiii rămân marcați pe viaţă!", atrage atenţia un alt comentator.
