Publicația menționează că strategia nucleară a URSS se baza pe o politică de „evitare a posturii de prim atacator", ceea ce presupunea refuzul statului de a utiliza arma nucleară cu excepția cazurilor în care țara este supusă unei agresiuni nucleare. Cu toate acestea, Rusia contemporană, scrie NI, a renunțat la o astfel de politică, elaborând în anii 2000 o nouă doctrină militară, care presupune posibilitatea utilizării arsenalului nuclear în cazul pericolului unei lovituri sau pericolului înfrângerii forțelor armate ruse. Doctrina militară a Rusiei din anul 2010, accentuează publicația, presupune utilizarea armei nucleare în situațiile "în care este amenințată existența statului în sine".
NI subliniază că o posibilă agresiune a Rusiei împotriva țărilor baltice ar putea provoca o contraofensivă a forțelor NATO. În același timp, experții consideră că forțele armate ruse vor fi înfrânte, luând în considerare faptul că doar o mică parte a acestora este bine pregătită și echipată.
În cazul aplicării unui lovituri din partea NATO asupra obiectivelor militare din interiorul Rusiei sau pătrunderii forțelor Alianței nord-atlantice pe teritoriul rus, Moscova va utiliza arma nucleară tactică pentru contracararea înaintării blocului militar-politic.
În același timp, experții subliniază că Rusia dispune de un arsenal dearme nucleare tactice mult mai mic comparativ cu cel al Uniunii Sovietice. Potrivit diverselor calcule, astăzi partea rusă are între una și patru mii de unități de arme nucleare non-strategice. Unii experți ajung să afirme chiar că Rusia nu dispune astăzi de arme nucleare strategice gata de utilizare.
