BUCUREŞTI, 26 ian — Sputnik, Georgiana Arsene. Dacă ar fi trăit, astăzi, Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit un centenar, iar articolul de faţă poate nu ar fi apărut niciodată.
Nicolae Ceauşescu, însă, a murit executat, motiv pentru care generaţiile post comuniste îl mai pot cunoaşte doar din izvoarele istorice.
Un asemenea „izvor" este şi un fragment din cartea autorului american Robert D. Kaplan, „În umbra Europei. Două războaie reci şi trei decenii de călătorie prin România şi dincolo de ea" care povesteşte despre un drum al său la Scorniceşti, locul de baştină al lui Ceauşescu, unde a avut discuţii cu nepotul acestuia, Emil Bărbulescu.
Dacă este cineva care se aşteaptă la o poveste presărată cu amănunte despre luxul în care trăieşte nepotul lui Ceauşescu, atunci, cu siguranţă, locul său nu este aici. Şi aceasta deoarece în curtea casei lui Bărbulescu se află, spune Kaplan, „o statuie mare şi albă a dictatorului, care părea o sculptură ieftină, de duzină, dintre cele folosite pentru a decora gazonul în suburbii".
Mai mult decât statuia, Kaplan a fost impresionat de nepotul lui Ceuşescu, un bărbat „între două vârste, îmbrăcat cu blugi vechi şi o geacă sport albastră, ieftină", care şchiopăta.
Casa în care locuia era una ţărănească, plină cu ţesături şi covoare tradiţionale. Când vorbea despre Ceauşescu, remarcă Robert D. Kaplan, foloseşte frecvent expresia „răposatul preşedinte".
Scriitorul vede fotografiile bunicilor şi părinţilor lui Ceauşescu, despre cei din urmă spunând că i-au părut „nişte ţărani foarte sărmani".
Despre Ceauşescu, Bărbulescu povesteşte că nu l-a văzut niciodată furios.
„Fostul preşedinte era mereu politicos, niciodată furios, adesea trist. Părea întotdeauna îngrijorat şi preocupat. Nu putea să trăiască clipa", a spus Bărbulescu.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre Elena Ceauşescu. Nepotul „Dictatorului" relatează cum Ceauşescu l-a întrebat pe unul dintre miniştrii săi cât grâu este în rezerva de stat. Acesta i-a spus că sunt 30 de milioane de tone.
„Nu-s prost. Sunt de la ţară. Dacă-mi spui că aveţi 30 de milioane de tone, înseamnă că nu sunt decât vreo 16 milioane", ar fi spus Ceauşescu.
De fapt, adevărul era altul. În rezerva de stat mai erau 8 milioane de tone de grâu. Acest lucru Bărbulescu îl ştia de la tatăl său, care lucra în minister şi care a vrut să îi spună adevărul Elenei Ceauşescu. Nu a reuşit, din pricina furiei femeii, care a fost la un pas de a-i arunca în cap acestuia cu o sticlă cu apă minerală.
Kaplan susţine că Bărbulescu ar fi afirmat că, deşi Ceauşescu era suficient de înţelept ca să ştie care este poziţia unui tiran, în ultimii ani de viaţă nu el s-a aflat la putere, ci soţia sa, Elena.
„Nu era o problemă să îi spui uneori adevărul lui Ceauşescu. Dar era o idee proastă să i-l spui Elenei. Iar în ultimii ani era mereu cu el", a spus Bărbulescu, citat de Kaplan. (Robert D. Kaplan, „În umbra Europei. Două războaie reci şi trei decenii de călătorie prin România şi dincolo de ea", pagina 160).
