BUCUREȘTI, 22 ian — Sputnik, Dragoș Dumitriu. „Vă împroşcaţi zilnic cu ură, cu mizerii şi nedisimulată bucurie de a vă vedea apropiatul în mizerie. Vă chinuie dorinţa de a-l vedea pe celălalt în genunchi, fie că a greşit sau nu. Vă stimulează orice faptă negativă, tristă, orice nenorocire, vă hrăniţi din tragedii, încât aţi ajuns neoameni. Sunteţi devoratori de umanitate şi demnitate de care aţi devenit atât de străini şi goi, încât… sunteţi demni de milă!”.
Este prima parte a unui superb și, totodată disperat articol semnat din Beijing de eminentul jurnalist Dan Tomozei, de la "Radio China", secția română. Articolul poartă titlul "Dacă gândurile și cuvintele voastre ar fi gloanțe, România ar fi pustie".
„Vă autoflagelaţi cu gândul că fără voi România nu poate exista. Fără voi și adevărul vostru putred, născut și murit în aceeași zi: ieri! Sunteţi acea parte tristă din imaginea României de azi, o imagine mult mai complexă, mai profundă şi valoroasă, pentru care nu aveți timp. Sunteți ceea ce vreți să fiți, demolatori inconștienți!”.
Articolul a fost postat pe blogul jurnalistului la finele săptămânii trecute, pe 17 ianuarie. Este interesant cum vede un român stabilit în China ceea ce se petrece la noi.
„Bolnavi de ură, incapabili să mai vedeţi şi să promovaţi lumea reală, necesară şi utilă, vă menifestaţi frustrarea generând epidemie de ură, făcând mocirlă din absolut orice, întinând până şi albul zăpezii care, iată, refuză să mai vină”.
Dan Tomozei face și o asociere cu flagelul zilelor noastre, pe care îl regăsește în personajele zilei.
„Dacă voi sunteți România reală, atunci România este dominată de grupări de terorişti, care poluează societatea, viaţa, prezentul şi viitorul”.
Iar finalul, oarecum neașteptat, lasă loc… pentru mai rău. fiindcă odată umanitatea distrusă, transformarea cuvintelor în gloanțe nu mai decât o chestiune de scurt timp.
„Totuşi, este bine că mesajele, gândurile şi cuvintele voastre sunt doar atât, chiar dacă ele macină umanitatea până la autodistrugere. Pentru că dacă mesajele, gândurile şi cuvintele voastre ar fi gloanțe, România ar fi fost de multă vreme pustie!”
Așa cum spuneam, nu e însă timpul pierdut, cu doar umanitatea, așa cum observă Dan Tomozei în excelentul său eseu.
