BUCUREŞTI, 1 ian — Sputnik, Georgiana Arsene. Invidiată în trecut deoarece părea că are parte de succes pe toate planurile, Elena Udrea a intrat, acum, într-un con de umbră. De unde ne transmite pentru anul viitor un mesaj de încurajare, postat pe pagina sa de Facebook, care vine la pachet cu sfaturi pentru atragerea binelui în viaţa noastră.
Udrea ne urează — de fapt, corect ar fi să ne dorească — să lăsăm în 2017 „toate neîmplinirile, tristeţile, dezamăgirile" şi să intrăm în 2018 crezând cu putere că acest an va fi cel mai bun an din viaţa noastră.
Să nu uităm că fosta blondă de la Cotroceni a cochetat şi cu teologia, aşa că e posibil ca îndemnul la credinţă puternică să vină tocmai din învăţăturile Mânuitorului care spusese că, dacă vom avea credinţă fie şi cât un bob de muştar, vom putea muta munţii din loc.
Revenind la meandrele concretului, Udrea ne propune să facem un exerciţiu.
„Scrieţi pe o hârtie tot ce nu a fost aşa cum aţi vrut anul acesta, pe scurt, că nu mai aveţi mult timp. După ce terminaţi, ardeţi hârtia, pentru ca tot răul să rămână trecutului". Acum se pune întrebarea dacă, atunci când era la putere, Udrea le cerea colegilor de partid să scape de balastul trecutului scriind bileţele…
După ce aţi ars hârtia cu neîmplinirile trecutului, blonda vă îndeamnă să mai scrieţi o compunere, de data aceasta pentru viitor,
„Descrieţi-vă la prezent aşa cum vreţi să fiţi anul care urmează: fericiţi, împliniţi, sănătoşi, enumeraţi tot pe scurt obiectivele ca şi când deja le-aţi atins". Ce ar urma să facem cu această hârtie? Ei bine, pe aceasta va trebui să o purtăm la miezul nopţii, să ne gândim la ea în primele clipe ale noului an „cu încrederea că totul se va întâmpla aşa cum vreţi". De asemenea, ne pune să o şi recitim, din când în când, în cele 365 de zile ale anului, ca să ne conectăm la energia ei pozitivă. „Şi vă promit că exact peste un an veţi constata că lista dumneavoastră s-a împlinit!", ne asigură Elena Udrea.
Acum nu vreau să fac un comentariu maliţios, dar tot mesajul doamnei Udrea mi-a produs nişte senzaţii proustiene, ceva, aşa, gen… „În căutarea timpului pierdut". Şi anume, mi-a venit în minte, aşa, nu ştiu cum, pe calea undelor, articolul acela din România Mare sau Tricolorul în care se spunea că Elena Udrea ar fi fost la o anume Cati din Mărăcineni, pricepută la vrăji. Desigur, în secolul nostru, asemenea zvonuri sunt copilării…
