Bot îl cataloghează pe Voiculescu ca fiind „un intelectual", cu ghilimelele de rigoare. Apoi, crezând — sau ştiind?— că rezistenţii nu îi înţeleg fina ironie, simte nevoia să detalieze: „de fapt un personaj cu intelect de golan securist".
Bot îşi face un bilanţ în ceea ce îl priveşte pe Voiculescu: „Anul acesta am reuşit să-l arăt pe Felix României aşa cum este el în realitate".
Discursul ulterior al fostului jurnalist este pur şi simplu fabulos şi ar putea constitui, detaşat, subiectul unei analize. Omul vorbeşte despre implicarea Moscovei în uciderea soţilor Ceauşescu, „prin Ion Iliescu şi gaşca", apoi revine la Voiculescu. Evident, ne arată contextul în care acesta din urmă şi-a făcut averea: „avea acces la nişte conturi grase ale Securităţii, „divizia de afaceri". Despre ce sume vorbim, nu se ştie. Nici nu contează, rezistenţii se indignează oricum.
Discursul lui Bot devine nervos: „Omul a înhăţat banii, a fraudat şi mai mult şi a tot crescut până la lighioana solzoasă de azi care scuipă venin în societate prin uriaşele lui Antene cu care prosteşte o grămadă de lume pentru alţi indivizi exact ca el, progenituri născute din #ciumaroşie".
Justiţiarul Pieţei Victoria are, încă, multe isprăvi la activ, „dincolo de modul cum l-am dezbrăcat pe Felix în pielea goală, la Gaudeamus". Este vorba, potrivit propriei declaraţii făcută pe Pagina sa de socializare, de pornirea unui moment zero al presei româneşti. Un fel de lege a lustraţiei, varianta 2018 #rezist, #exist etc. „Momentul acesta a dezbrăcat de măşti şi o grămadă de „jurnalişti" aparent obiectivi şi oneşti, în realitate nişte biete cârtiţe/conserve ale mafiei".
Momentul când Bot a strivit cununa de minuni a lumii a culminat cu atacurile la care a fost supus de oamenii lui Voiculescu, „plasaţi după draperiile „societăţii civile".
Vezi şi In prima linie
