Crăciunul face parte din cele 12 sărbători domnești ale bisericilor de rit bizantin. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, ea fiind consemnată în ziua următoare, 26 decembrie, a doua zi de Crăciun.
În Moldova, oficial, este marcată această zi și la 25 decembrie și la 7 ianuarie, potrivit Legii cu privire la zilele comemorative și zilele de sărbătoare. Cele mai multe localități care țin această sărbătoare pe stil nou sunt din sudul și nordul republicii.
De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată nu numai de către creștini, centrul ei de greutate deplasându-se, de la participarea în biserică la rit, spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, de așteptare și obținere a „darurilor de la Moș Crăciun”.
Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îsi trage originile de la popoarele germanice. Tradiția s-a răspândit în restul Europei și apoi în toata lumea după Primul Război Mondial. Între podoabele bradului bomboanele de pom, globurile și ghirlandele au devenit clasice.
Timp de 40 de zile înainte de sărbători, creștinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în ziua de Crăciun după liturghie. Tăierea porcului în ziua de Ignat este un moment important ce anticipeaza Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnații, chișca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboșul și nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun.
