BUCUREȘTI, 8 dec — Sputnik, Evan Răutu. Cu greu de anticipatul său har scriitoricesc, cel mai cunoscut și controversat om de afaceri român, Sorin Ovidiu Vîntu, scrie pe blogul său articole care uimesc. Este și cazul ultimului din listă, care poartă, conform obiceiului autorului, titlul "Capitolul 60", iar în completare proverbul părintelui farmaciei, Galen, "După împerechere, toate animalele sunt triste".
Excelentă asociere între fiziologia mamiferelor și parteneriatul strategic cu SUA, care după săvârșire, ne întristează din ce în ce mai mult.
Pornind de la Comunicatul Departamentului de Stat, pe care SOV îl numește "atenționare (…) tradusă de domnul ministru Tudorel Toader, cu o exactitate didactică de invidiat și pe înțelesul oricărui debil mintal": "Mi s-a arătat cât și cum mi se permite".
"A fost momentul în care americanii n-au mai simțit nevoia să mascheze realitatea din spatele așa zisului "parteneriat strategic", arătând adevărata natură a relațiilor dintre România și SUA, provocând o reală tristețe chiar și în rândul celor care au făcut posibilă o asemenea stare de lucruri", consideră SOV, care crede că se demonstrează astfel și "cât de insignifiantă" este clasa politică, "în frunte cu nedemnul ei președinte".
Pe de altă parte, zeci de mii de români susțin în stradă, „fără să realizeze", cauza "adevăratului dușman", continuă Vîntu, care dezvăluie "astăzi, generație, nu PSD-ul este dușmanul tău, ci cel care se vrea stăpân în casa ta, folosindu-se de sute de unelte îndoctrinate din Serviciile Secrete și Justiție".
De fapt, în opinia omului de afaceri aflat în detenție, cheia actualei situații tensionate, proiectul de modificare a Legilor Justiției propus de Tudorel Toader nu este doar o "încercare profesionistă de reformare a sistemului juridic" ci, mai mult, este menit "să scoată acest sistem din mâna americanilor".
Înainte de a intra în datele concrete ale ocupării României de către americani, SOV explică principiul după care s-a lucrat — și face asta printr-o istorioară din vremea lui Mircea cel Mare. Abilul domnitor "Printr-o stratagemă care a făcut deliciul curților europene la acea dată", a reușit să cucerească două cetăți "fără nicio zi de asediu și fără să scoată sabia din teacă".
"Mircea revendica două cetăți, aflate în posesia ungurilor, Amlașul și Făgărașul", povestește Vîntu."(Oștenii lui) înveșmântați în haine zdrențuite, în fruntea unor cete dezorganizate, la fel de zdrențuite, cu fețele cuprinse de spaimă, galopau nebunește către cetate, strigând cât îi țineau puterile: Vin turcii, vin turcii…
Când au ajuns sub zidurile cetății, apărătorii acestora le-au deschis porțile, în ideea că niște apărători în plus nu strică. Și n-au stricat. Au ocupat.
650 de ani mai târziu, prin toți ofițerii acoperiți din presă și politică, văcarii de dincolo de gârlă au năvălit în Țara Românească, zbieretele continuând și azi: Vin rușii, vin rușii…"
După această istorie pildă istorică extrem de elocventă, Sorin Vîntu expune etapele preluării totale a României de către americani.
În 2004, după ce Traian Băsescu este ales președinte al României, cere și obține protecția americană, "oferind la schimb suveranitatea țării, prin punerea totală la dispoziție a serviciilor de informații". Începe "procesul de vasalizare" pe baza unui plan venit de la Washington, scrie Vîntu.
Tot atunci, Băsescu îi cere prietenului lui Sorin Vîntu, regretatul Radu Timofte — pe atunci șef al SRI — să amplifice "eforturile instituției de racolare de ofițeri acoperiți din presă, parchete, instanțe de judecată, partide politice".
Tot atunci, dezvăluie Vîntu, lui Radu Timofte i se cere "să intercepteze telefoanele tuturor oamenilor cât de cât importanți din politică, administrație, business, presă, începând de la nivel local și până la cel central".
De menționat că spusele lui Vîntu sunt confirmate de datele oficiale, din 2005 numărul mandatelor de interceptare/ascultare crescând de… peste 10 ori față de anii trecuți! "Americanii pun la dispoziție cea mai performantă stație de ascultare din Europa", mai afirmă Vîntu.
Episodul "răpirii din Irak" prilejuiește apariția lui Florian Coldea, Timofte este demis și apare Maior, menționează sec Vîntu.
"Detașamente întregi de ofițeri CIA și ofițeri FBI ocupă birourile SRI ca „sprijin logistic" și de know-how pentru „nepricepuții" securiști români"m scrie SOV, care completează că procesul de racolare și interceptare continuă, atingând cote halucinante, iar pe lângă cele legale, au existat și fără mandat "făcute atât prin stația americană de ascultare, cât și prin serviciul de protecție al instituției".
Ajungem acum la momentul care ține actualmente capul de afiș al anchetelor parlamentare, alegerile din 2009. O fraudă uriașă, spune Vîntu, care descrie episodul de la ambasada din Paris ca fiind "o parte măruntă a întregului".
Interesant, mai ales pentru Comisia 2009, este că SOV vorbește de "glonțul de aur" pus cu acea ocazie la dispoziție "de serviciile de informație americane prin arestarea în Indonezia a lui Nicolae Popa" fapt care ar fi contribuit la realegere lui Băsescu.
Urmează perioada sutelor de dosare penale deschise "pe baza înregistrărilor", făcute în condițiile descrise.
"Toate centrele de putere din România, începând de la cele locale și până la cele centrale, sunt anihilate; elitele din politică, administrație și afaceri sunt fie arestate, fie discreditate".
După ce terminarea mandatului Băsescu, apare noul președinte — Iohannis, pe care SOV îl descrie, plastic, "Personaj mediocru, fără anvergură politică, infractor de drept comun prin însușirea frauduloasă a unor case", care se "predă în totalitate americanilor, la fel ca predecesorul lui", continuând să gireze "anihilările a ceea ce a mai rămas în picioare după masacrul din 2009-2014".
Dar, spune Vîntu, "societatea românească generează un nou centru de putere" odată cu alegerile din 2016 și victoria echipei condusă de Dragnea-Tăriceanu. Iar lucrurile încep să se schimbe.
"Crezând că Iohannis nu mai are cum să livreze ce a promis, americanii decid să-și ascundă urmele, aruncând în spatele a doi funcționari români, Coldea și Kovesi, toate ticăloșiile pe care ei le-au comandat, la început prin Băsescu și apoi prin Iohannis", spune Vîntu.
Dar, ce se întâmplă cu Sistemul? SOV pare a lăsa pentru un episod viitor, acum spunând doar că "trupele SRI par a se retrage în cazărmi", dar că, de fapt, e doar o repliere, "până în momentul în care noii șefi ai SRI reușesc să intre în controlul deplin al instituției". Destul de criptic… Dar, spune Vîntu, "SRI este controlat în totalitate de americani".
"Prin SRI sunt controlate aproape toate instituțiile statului român — deci, justiția trebuie smulsă din mâna americanilor, pentru că statul român să poată începe lungul drum spre independență", concluzionează Vîntu.
Se impune un comentariu — se va spune "infractorul Vîntu lovește în americani și în Sistem", deci dreptatea e de partea acestora, nu a "penalului". De fapt, Vîntu nu e un simplu "infractor", ci un exponent al unui sistem capitalist, așa cum funcționează în toate statele capitaliste occidentale. Un sistem care presupune afaceri uriașe în mâna unor asemenea exponenți, susținuți de servicii, controlează politicieni și partide, presă.
Unii dintre acești "exponenți" se întâmplă să aibă geniu, să fie chiar patrioți și să mai susțină și cultura sau libertatea de exprimare — e cazul lui Vîntu. Nu înseamnă că Vîntu nu e capabil de multe… Dar Vîntu știe enorm și nu numai de la Timofte sau toate garnitura de generali de informații din sistemul său. De aceea comentariul meu se poate rezuma la o singură frază: nu există nimeni în momentul de față, cu excepția lui Traian Băsescu și Virgil Măgureanu, capabil să înțeleagă și să dezvăluie ce și de ce se întâmplă. Altfel spus, Vîntu ar trebui ascultat, mai ales de o Comisie.
Închei cu o "cugetare" a lui Vîntu, în finalul articolul său de pe blog, adresată contemporanilor mai tineri și activi:
"Am citit de-a lungul timpului o mulțime de comentarii pe paginile de Facebook și pe blog în care mi se spunea că mai bine slugă la americani decât la ruși. Băi generație, dar tu stăpână nu știi a fi?".
