BUCUREȘTI, 1 dec — Sputnik, D.D. Cunoscutul avocat, ex-procuror, Marian Nazat publică pe blogul său, sub titlul, "Iarăși despre lichele", un fragment din cartea "Mai sunt judecători la Berlin", scrisă de fostul ministru de Finanțe și șef al Autorității de Supraveghere Financiară Dan Radu Rușanu. Este vorba de câteva dezvăluiri care îl desființează pe unul dintre principalii acuzatori publici ai "corupției".
Ce este intersant că respectivul fragment face parte dintr-un capitol care nu a mai apărut în carte. "Nu știu ce s-a întâmplat, sau știu dar nu vreau să povestesc, istorioara n-a mai apărut în volumul publicat de Editura RAO", scrie Marian Nazat.
"Dan Radu Rușanu îmi povestise o întâmplare cu moralistul Gabriel Liiceanu", povestește Nazat istoria acestui capitol. "I-am zis pe loc să o introducă în volumul de memorii, întru lămurirea opiniei publice cu privire la atletul corectitudinii politice dedulcit la cherosenul băsist și nu numai".
Acum, cu acordul autorului, o dau eu în vileag acum, precizează avocatul. Motivul — "intelectualii talibani au cerut norodului ce și cum să citească, în cea mai abjectă dezlănțuire huliganică a intelighenției de dreapta de după 1989 — un fel de mineriadă cu izmeneli culturale".
Un capitol exploziv nu a mai apărut, din motive neștiute, în recenta carte a liberalului Dan Radu Rușanu, "Mai sunt judecători la Berlin", în care acesta a așternut pe hîrtie momente din viața sa. Din fericire, capitolul respectiv a ajuns, totuși, azi la cititori, cu întîrziere, grație fostului procuror Marian Nazat, care îl prezintă pe blogul său, cu acordul lui Rușanu.
"Apel către… amintiri", se numește capitolul, iar prima secvență este o solicitare a lui liiceanu de a obține, fără garanții, un împrumut de la o bancă de stat. Printr-o intervenție bineînțeles…
"Am încercat să-i explic distinsului oaspete că am toată disponibilitatea să îl ajut, dar nicio bancă nu poate să acorde un credit fără o garanție solidă, iar regulamentul intern al Exim Bank și normele BNR sunt foarte stricte în această privință", povestește Rușanu. "Maestrul Liiceanu a plecat foarte dezamăgit de refuzul meu, neputând să înțeleagă de ce o bancă nu poate să crediteze un act de cultură fără garanții materiale".
A doua secvență descrie o intervenție în care Liiceanu dorea să scape de datorii la stat, la ANAF, acumulate prin neplata impozitelor timp de mai mulți ani. Garda Financiară imputase Societății Humanitas o sumă uriașă pentru neachitarea obligațiilor la bugetul de stat, precum și penalizările de întârziere, aferente acestor sume, spune Rușanu.
"Domnul Liiceanu era convins că fusese un control tendențios, care ar fi urmărit închiderea Editurii Humanitas, ca represalii pentru faptul că domnia-sa susținuse deschiderea spațiului aerian al României pentru avioanele NATO care bombardau Belgradul", povestește Rușanu.
Și de cât timp nu ați plătit, o lună, două, șapte?— s-a interesat finanțistul. Ceva mai mult — mi-a răspuns directoarea economică. "Un an, doi?— am insistat eu. Poate mai mult. Patru-cinci ani? Cam așa ceva — a răspuns directoarea".
După ce reaua voință a fost dată în vileag, Liiceanu vine cu no propunere bombă — intervenția, traficul de influență la ministrul Finanțelor, celebrul Decebal Traian Remeș.
"Sunteți prieten cu domnul ministru Remeș, nu puteți să-i prezentați cazul nostru și să-l rugați să ne scutească de plata majorărilor și să ne aprobe eșalonarea datoriilor măcar pe cinci ani?", a propus Liiceanu. "L-am sfătuit să facă o cerere în acest sens și să o depună la Ministerul Finanțelor, iar eu voi încerca să-i prezint domnului ministru situația deosebită a Editurii Humanitas", își amintește Rușanu.
Reacția lui Remeș a fost una pe măsură.
"M-a sunat jumătate din PNL pentru asta", a spus Remeș. "Dar am dat deja, mai demult, un ordin de ministru, prin care am interzis eșalonarea datoriilor și scutirea de penalități".
Continuarea spune multe despre adevărul "dizidenților" și despre unii oameni de cultură. Iată ce a declarat Remeș, conform lui Rușanu.
"Oamenii ăștia de cultură, dizidenții din vremea lui Ceaușescu, sunt azi mai „pricopsiți" decât mine, care sunt ministrul Finanțelor; când o veni Curtea de Conturi să mă întrebe de ce am aprobat aceste facilități unei societăți comerciale, nici tu, nici domnul Liiceanu nu o să dați cu subsemnatul", a spus Remeș.
Peste un an de zile, controlul Curții de Conturi a considerat nelegale facilitățile de care a beneficiat societatea Humanitas, iar fostul ministru a trebuit să explice în scris oportunitatea acordării acestora și să dea cu „subsemnatul" la organele abilitate, povestește Rușanu.
În fine, ultima fază este o dezbater de la GDS, când Rușanu asistă unimit la o intervenție alui Liceeanu care îl acuza pe Dinu Patriciu de… obținerea de facilități fiscale.
"Eu nu pot să înțeleg cum ați obținut dumneavoastră pentru Petromidia acordarea de facilități fiscale la plata unor obligații față de bugetul de stat, pe timp de 10 ani", a spus Liiceanu, cu voce gravă. "Nu mi se pare nici legal și nici moral ca să lipsiți bugetul României de asemenea sume importante, care ar fi fost benefice tuturor contribuabililor. Chiar dacă facilitățile acordate sunt legale, cum susțineți dumneavoastră, nu cred că sunt și morale".
Am reprodus aici câteva fragmente din capitolul reprodus de Marian Nazat pe blogul său. Menționez că Gabriel Liiceanu a preluat în 1990 cea mai importantă editură a fostului regim, "Editura politică", procesul de privatizare fiind unul controversat, mai multe personalități acuzându-l pe ministrul Andrei Pleșu, care a înlesnit trecerea editurii din patrimoniul statului la privați.
