BUCUREŞTI, 30 nov — Sputnik, I.B. Numărul de gesturi fizice de afecţiune şi sprijin din partea părinţilor sau îngrijitorilor poate afecta profilul molecular al copiilor, efect care poate fi detectat patru ani mai tarziu, potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea British Columbia şi de la Institutul de cercetări al BC Children's Hospital, studiu prezentat de Science Daily.
Studiul arată că micuţii care au suferit când erau bebeluşi şi care, în acea perioadă, au avut parte de mai puţine gesturi fizice de afecţiune din partea părinţilor au în celulele lor un profil molecular subdezvoltat pentru vârsta lor — indicând posibilitatea încetinirii dezvoltării lor biologice.
Deși implicațiile asupra dezvoltării copilului și sănătăţii adulților sunt încă analizate, această observaţie se bazează pe un studiu similar realizat în cazul rozătoarelor. Acesta este primul studiu în cazul oamenilor care arată că simplul act al atingerii, la începutul vieții, are consecințe profunde asupra exprimării genetice, consecinţe care îşi pun amprenta asupra întregii vieţi.
În studiu, publicat luna trecută în revista „Development and Psychopathology", au fost implicaţi 94 de copii sănătoși din Columbia Britanică. Cercetătorii de la UBC și de la BC Children's Hospital au cerut părinților copiilor de 5 săptămâni să ţină un jurnal despre comportamentul copiilor lor (legat de somn, agitaţie, plâns, hrană), în care să fie menţionată şi durata îngrijirii care a implicat contactul fizic afectiv cu bebeluşii. Când copiii au atins vârsta de 4 ani şi jumătate, le-a fost prelevat ADN-ul.
Echipa a examinat o modificare biochimică numită metilarea ADN-ului, în care unor părți ale cromozomului li se ataşează molecule mici formate din carbon și hidrogen. Aceste molecule controlează cât de activă este fiecare genă și, astfel, afectează modul în care funcționează celulele.
Gradul de metilare poate fi influențat de condițiile externe, în special în copilărie. Aceste modele epigenetice se schimbă pe măsură ce îmbătrânim.
Oamenii de ştiinţă au descoperit diferențe consistente în nivelul de metilare a genelor între copiii care au primit mai multă afecţiune manifestată prin contact fizic şi cei care au primit mai puţină. Copiii care au trecut prin stări mai multe de nelinişte și au primit puţină susţinere din partea părinţilor manifestată prin gesturi fizice aveau o „vârstă epigenetică" mai mică decât vârsta lor efectivă. Potrivit mai multor studii recente, această discrepanță are legătură cu o stare de sănătate fragilă.
„Ne propunem să urmărim dacă «imaturitatea biologică» pe care am constatat-o la acești copii are implicații generale asupra sănătății lor, în special asupra dezvoltării lor psihice. Dacă cercetările ulterioare vor confirma această observaţie, acest lucru va evidenţia importanţa contactului fizic, mai ales în cazul copiilor agitaţi", a declarat autorul principal al studiului, Sarah Moore, postdoctorand.
