BUCUREȘTI, 8 nov — Sputnik, Dragoș Dumitriu. O cercetare realizată în Republica Moldova de o mare companie de studii sociologice, la comanda unui ziar unionist, cel mai citit cotidian basarabean, susținut de Ministerul Românilor de Pretutindeni al guvernului de la București, a scos la iveală câteva rezultate absolut surprinzătoare.
Astfel, dacă preferința pentru Federația Rusă și pentru Uniunea Economică Eurasiatică erau previzibile, în schimb atitudinea și procentajul pentru două chestiuni de ordin istoric șochează la prima vedere.
La întrebarea "Dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum cu privirea la unirea Republicii Moldova la România", 62,8% din respondenți ar fi împotrivă! Doar 22,2% ar vota favorabil, iar cota-parte a indecișilor este de 7,8 la sută, circa 6% nu ar merge la vot.
Menționăm că cercetarea socilogică a fost efectuată în perioada 7-29 octombrie de către "Fondul opiniei publice" (FOP) la comanda ziarului Timpul. S-a folosit un număr considerabil de respondenți (4517 persoane), cu o repartizare judicioasă pe zone, exceptând Transnistria.
Un alt rezultat, poate și mai stupefiant, este atitudinea față de limba română. La întrebarea "cum trebuie oficial să se numească limba de stat", 72% din persoanele chestionate consideră că limba oficială a Moldovei trebuie să poarte denumirea de "moldovenească", doar 23 % optând pentru "română", în timp ce 4% consideră că denumirea ar trebui să fie o… "alta"!
Desigur, din cercetarea sociologică rezultă o susținere destul de solidă pentru președintele Dodon și grupările politice adiacente, dar și alte scoruri previzibile.
Am încercat însă să explic aceste două rezultate incredibile — cel puțin pentru mine, ca susținător al apropierii istorice și, în final, a unirii românilor, desigur nu în condiții de pripeală și ipocrizie politico-istorică, atitudini care pot avea efecte dezastruoase. Iar recentele rezultate îmi dau dreptate, în sesnul că heirupismul unor grupări este dăunător.
În plus, afișarea ideii unioniste prin intermediul unor personaje contestate vehement în România, precum Traian Băsescu, este un alt motiv pentru care basarabenii să fie (mai mult decât) reticenți la unire.
Îmi explic rezultatul împotrivirii vehemente la unirea cu România prin trei motive. Primul, este atitudinea României față de Rusia, nu numai prin faptul că rusofobia e de neconceput într-o țară în care marea majoritatea a familiilor au, pe o ramură genealogică, și înaintași ruși — dar și prin obediența totatală a României față de NATO, organizație percepută ca un pericol, un potențial cauzator al unui conflict cu Rusia. O temere de care moldovenii țin seama.
Acest prim motiv este susținut și de rezultatul la întrebarea "aderarea RM la NATO" — procentul e aproape identic cu cel al respingerii unirii cu România — 60.8%. Cu alte cuvinte, NATO, perceput ca un agresor și un factor de destabilizare, dar și de incitare a "Marelui urs" este principalul motiv de respingere a României.
Al doilea motiv este furnizat chiar de România, dependentă de scandal, de defăimarea reciprocă a principalelor figuri politice și a instituțiilor. Logic vorbind, o țară mult mai patriarhală, mai conservatoare, cum este Moldova nu are cum sări într-o corabie a nebunilor, așa cum se prezintă România singură. Da, România rămâne tentantă pentru shopping, pentru pașapoarte UE și lucru, dar siguranța rămâne încă la Chișinău și la est.
La același capitol, încadrarea României în categoria "colonie" nu este tentantă pentru un stat cu probleme specifice, dar pe care actualmente le ține sub control, ba chiar are și unele avantaje.
În fine, ultimul motiv este atitudinea din ultimul timp, care scandalizează nu numai moldovenii, dar și mulți cetățeni români — imoralitatea crescândă din România și mai ales atacurile vehemente contra Bisericii. Pentru o zonă de influență rusă, patriarhală, cu populație rurală importantă, Biserica este sacră — așa cum e și pentru ruși. Ori, atacurile vehemente contra BOR, preoților, ierarhilor și Patriarhului oripilează sau chiar îngrozesc cetățenii din Moldova. În plus atidtudinea față de chestiuni precum căsătoriile gay, așa zisa libertate sexuală, promiscuitatea manifestă a televiziunilor este un plus pentru motivul respingerii (momentane) a unirii.
În privința ideii de limbă moldovenească, aici chestiunea e mult mai profundă, din punct de vedere al greșelilor românilor. România trebuie să înțeleagă că basarabenii au nu doar o istorie proprie, odată cu 1812, dar au personalitățile lor, pe care noi nu le cunoaștem. Basarabenii au fost și sunt parte la marea cultură rusă, fapt care nu este doar meritoriu, dar trebuie și însușit și folosit ca argument de apropiere de România. Ori, dimpotrivă, noi am pus accentul pe faptul că "nu există o istorie separată" și că Rusia a fost și este ceva rău. Nu poți spune asta moldovenilor, oameni cu o cultură profundă, specifică estului, nu superficială, specifică occidentului consumist al ultimilor 40 de ani.
De fapt, limba română vorbită în Moldova este pură, veche, nestricată de barbarismele actuale din rom-gleza curentă. Chair și ca accent e mult mai corectă decât cea vorbită în Moldova din dreapta Prutului. În România, limba lui Nichita și Eminescu, Rebreanu și Sadoveanu a devenit cea a jenantelor personaje promovate de ICR. Moldovenii lui Vieru, Lari sau Loteanu au alte pretenții. Uitați-vă numai la calitatea net superioară a concurenților din Moldova care participă la concursurile din România. E cultură înaltă, e școala rusă preluată constructiv!
Repet "de fapt", moldovenii vorbesc româna — dar numind-o "moldovenească" își apără istoria și cultura pe care le iubesc, îi caracterizează și le simt puse în pericol de agresiunea consumismului superficial, promiscuu și incult, reprezentat, din păcate, de frații istorici din dreapta Prutului, românii.
De aceea nu cred că e corect să condamnăm Moldova pentru șocantele rezultate ale sondajului de față, nici să dăm vina pe Kremlin, Putin, KGB, Krepcaya etc. — așa cum o facem de obicei. Atât timp cât nu vom încerca să ne asumăm greșelile, vom avea parte de rezultate din acestea. Care mai întâi ne miră, iar apoi facem ce facem din 1990 încoace — ridicăm din umeri, "Da´ mai dă-i dracu´, să rămână cu rușii!" — iar România nu face decât să se împuțineze, să se golănească, să se murdărească.
Cu alte cuvinte, sondajul nu e tragic pentru ei, ci pentru noi — e oglinda greșelilor și stării noastre, care ar trebui să ne îngrijoreze. Și să le mulțumim basarabenilor pentru aceste duș rece al cifrelor respingerii transformării României într-o colonie despiritualizată.
