BUCUREȘTI, 7 nov — Sputnik, Dragoș Dumitriu. "Acum, după zece ani de apartenență la Uniunea Europeană, cred că suntem cu toții conștienți că nu mai poate fi amânată o reformă administrativ-teritorială", a declarat ieri președintele Klaus Iohannis, Gala Asociației Municipiilor din România, organizată, bizar, la Ateneul Român, un spațiu dedicat culturii, nu altui tip de reuniuni.
Teoretic, președintele s-a referit la cerința UE pentru o mai eficientă derulare a proiectelor de dezvoltare, de preluare a fondurilor europene, dar și de bună administrare. Dar președintele abordează aspecte aflate nu numai în afara ideii europene a regiunilor, dar și periculoasă în contextul actual.
"Fără îndoială, aceasta este singura soluție pentru diminuarea decalajelor de dezvoltare între regiuni și singura prin care se poate asigura armonizarea economică și socială între acestea", a spus Iohannis, conform Agerpres.
În primul rând, reducerea decalajelor se referă la județe, nu la "regiuni". Cerința europeană, pe de altă parte, se referă la crearea regiunilor pe baza sustenabilității economice și a posibilității de creare a condițiilor pentru investiții regionale importante — dar, a doua cerință fundamentală se referă la acceptarea de către cetățeni a desființării județelor și creare a regiunii.
Un exemplu negativ în acest sens a fost chiar regiunea ce trebuia să includă Sibiul. Interesele lui Iohannis, care devenise un personaj central prin ridicarea lui rangul de "premierul de la Grivco", așa cum îl numea Băsescu, s-au lovit de cele ale baronilor de Brașov, Constantin Niță și Aristotel Căncescu. Fiecare grup dorea ca urbea lor să fie capitala regiunii, pretențiile brașovenilor, justificate prin importanța economică a Brașovului, lovindu-se de susținerea politică a lui Iohannis.
Și din acest precedent, putem comenta că declarația președintelui nu face decât să pună o problemă imposibil de rezolvat în acest moment — consensul multiplu necesar, fapt pe care Iohannis îl cunoaște foarte bine.
Declarația lui Iohannis poate avea un sens ca demers propagandistic — un nou atac la Coaliție, pe care, de altfel, președintele îl și face: "infrastructura de transport rămâne de multe ori restanță, care performează doar 'pe hârtie', în studii de fezabilitate sau în hărți frumos colorate". Și, din acest punct de vedere, Iohannis are dreptate, dar vorbește și de mort în casa spânzuratului — fiindcă și grupările politice care îl susțin sunt la fel de deficitare în realizări la acest capitol.
Problema o reprezintă… celălalt sens! Iohannis a vorbit de regionalizare în contextul descentralizării, aceasta fiind "una dintre urgențe".
Ori, întâmplător sau nu, pasul următor este cel cerut de Sabin Gherman și alții, autonomia fiscală. Pentru început. Așa a fost și în Catalunya, s-a început cu recunoașterea că regiunea în cauză are dreptul la un alt statut.
În România de azi, persoane publice sau „influenceri" susțin adevărate campanii prin care scot în evidență decalajele între provinciile istorice, accentuând pe originea lui Liviu Dragnea, dar și pe decizia acestuia de a plasa în guvern persoane din sudul țării. Desigur, falsul acestor vorbitori este evident, pentru că nu se poate spune că Brașovul, Clujul sau Timișoara datorează dezvoltarea politicienilor actuali locali — pe care Coaliția, conform acelor "vectori" ar trebui să-i promoveze la nivel central.
În acest context, ideea lui Iohannis cu "reforma administrativă" și "decalajale de dezvoltare" între regiuni sună periculos, iar președintele ar trebui să expliciteze, să spună mai clar la ce se referă. Pregătește Iohannis regionalizarea? Dacă e așa — cum și prin cine? Sper că nu prin Sabin Gherman sau "grupul de Cluj".
