BUCUREȘTI, 24 oct — Sputnik, Evgheni Kornilov. Moscoviții sunt atât de înfometați din cauza războiului sancțiunilor cu Europa, încât sunt nevoiți să consume carne de șobolani. Veți spune că e o prostie? Corect. Însă astfel de prostii despre Rusia sunt publicate periodic în cele mai importante ziare din Olanda, țara care reprezintă unul din liderii topului libertății presei. Cu o regularitate, presa olandeză generează sperietori propagandistice despre Rusia, care îngrozește prin primitivismul său.
Istoria despre moscoviții "înfometați", care sunt nevoiți să mănânce șobolani, nu a apărut într-un tabloid, ci în una din cele mai prestigioase publicații olandeze — De Volkskrant.
Articolul este dedicat aparent unui eveniment minor: în Moscova a fost deschis un restaurant sud-coreean, în care sunt servite și mai multe bucate exotice, inclusiv carne de nutrie. Cu toate acestea, pe prima pagină figurează titlul: „Rusia trece la carne de șobolani" (da, da, nutria este numită șobolan). În același timp, autorul materialului face aluzii că după ce Occidentul a impus sancțiuni împotriva Rusiei, iar Rusia a răspuns cu restricționarea importurilor din Europa, clasa mijlocie din Moscova suferă de un deficit de carne, motiv pentru care ar consuma carne de șobolani.
Topul libertății presei: căutați sursa banilor
"Ați văzut mulți moscoviți care vânează șobolani?" — l-am întrebat eu pe jurnalistul olandez Eric van de Beek. El mi-a zâmbit: „Nu, nici nu mă așteptam să văd moscoviți vânând pe străzi, pentru că sunt informat cu privire la situație datorită prietenilor mei olandezi care locuiesc aici. Aceștia mi-a răspuns să situația este cu totul diferită decât cea prezentată în presa noastră"
Eric van de Beek a vizitat Rusia pentru a participa la conferința Asociației Europene a educației jurnalistice, desfășurată pe lângă Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat din Moscova. Principalul subiect al studiilor sale este diferența între ratingul libertății presei între Olanda "democratică" și Rusia "totalitară".
Astfel, potrivit ultimului rating al Freedom House, Olanda și Suedia se situează pe locul doi conform indicatorului al libertății presei, iar Rusia se află în coadă, ocupând locul 174. Potrivit unul alt top, prezentat de cei de la Reporterii fără frontiere, Olanda se află pe locul 5, iar Rusia pe locul 148.
Eric van de Beek consideră că aceste topuri nu reflectă realitatea. "E o prezentare falsă a realității", afirmă jurnalistul olandez. Fiind întrebat despre cauza unei astfel de situații, acesta a răspuns: "Urmăriți sursa banilor. Vedeți cine finanțează organizații care elaborează aceste topuri și veți găsi un răspuns".
Pentru nimeni nu este un secret că cea mai mare parte a bugetului cunoscutei organizații Freedom House este asigurat de guvernul SUA. Cu toate acestea, organizația afirmă cu nu primește finanțări din partea guvernelor pentru elaborarea topurilor, însă acest lucru nu corespunde realității. Desigur, guvernul nu oferă bani anume pentru acest proiect, însă unul din donatori este, spre exemplu, organizația neguvernamentală Free Press Unlimited, care este finanțată (surpriză!) de ministerul Afacerilor Externe al Olandei. De ce ar trebui să ne mirăm că această țară ocupa unul din primele locuri în acest top "independent"?
Un alt sponsor al Free Press Unlimited este Agenția suedeză internațională pentru dezvoltare și cooperare, cunoscută prin abrevierea SIDA. E o structură de stat, finanțată din bugetul suedez, care oferă oficial ajutoare statelor în curs de dezvoltare. De ce ar trebuie să ne mirăm că Suedia ocupă împreună cu Olanda locul doi în top? Iată cum arată această „echidistanță".
Dacă aruncăm o privire peste lista donatorilor "Reporterilor fără frontiere", găsim acolo o mulțime de structure de stat ale Franței, Comisiei Europene, Consiliul Europei, SIDA și Fondul Național pentru Democrație (NED), finanțat direct de congresul SUA.
În acest fel, sfatul jurnalistului olandez de a urmări sursa banilor ne conduce la o concluzie: topurile "echidistante" ale nivelului libertății presei depind în mare măsură de pozițiile diverselor state.
Demonizarea Rusiei
În principiu, e clar de ce guvernul Olandei are nevoie să-și ridice ratingul al libertății presei în țara sa. Însă de ce trebuie să coboare indicatorul Rusiei mai jos de cel din Emiratele Arabe Unite sau al Ucrainei, unde după Euromaidan s-a uitat de libertatea de exprimare? Ce rost are acest lucru pentru Olanda?
Van de Beek menționează că în ultimii ani în țara lui și în Occident în ansamblu are loc o "demonizare a Rusiei", care este comparată cu amplarea unei campanii propagandistice pentru discreditarea Irakului și Libiei în ajunul operațiunilor militare în aceste țări. Olandezul nu crede că Occidentul se pregătește de un război cu Rusia.
„Desigur, ar trebui să se gândească de două ori înainte de a invada Rusia, spune Van de Beek, pentru că Rusia nu e Irak. Acest lucru este convenabil pentru sporirea comerțului cu arme. E convenabil pentru NATO, pentru că ei au nevoie de un dușman imaginar, iar Rusia reprezintă cea mai bună candidatură".
Interlocutorul meu a indicat asupra faptului că în documentul de bază al publicației NRC (o altă publicație olandeză, în care se vorbește des subiectul "pericolului rusesc") se spune direct că aceasta susține NATO și o face nu din rațiuni ideologice, ci pentru asigurarea păcii și securității în Europa. Van de Beek menționează că această misiune a publicației a fost formulată de redacției odată cu înființarea ei în 1970, rămânând neschimbată din perioada războiului rece.
Respectiv, în opinia olandezului, dacă publicațiile sunt nevoite să susțină NATO, iar alianța califică Rusia despre "principalul inamic", jurnaliștii acestor publicații nu au de ales. Însă cititorii, care consumă discursul antirusesc al presei olandezi, nici nu cunosc despre existența acestor limite ideologice impuse jurnaliștilor.
În ultimii ani, în activitatea sa, guvernul olandez dezvoltă activ direcțiile antirusești. Astfel, acesta a alocat 294 mii de euro pentru crearea unui portal antirusesc în limba olandeză — "Fereastra în Rusia" (Raam op Rusland).
În anul 2013, ambasada Olandei din Ucraina a devenit principalul sponsor al televiziunii ucrainene Hromadske TV, una din principalele portavoci al Euromaidanului din Kiev și al loviturii de stat din 2014. Ulterior, s-a descoperit că publicația rusă "Novaia Gazeta" a fost finanțată de Olanda. Toate aceste lucruri se fac din contul contribuabilului olandez!
Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar finanța o publicație olandeză, care ar avea o atitudine critică față de autoritățile acestei țări? Când i-am propus lui Van de Beek să-și imagineze o astfel de situație, a fost șocat de idee înșiși. "Da, e o întrebare bună, a răspuns el după o ezitare, Mi se pare că statul olandez nu va putea să învinuiască Rusia de ceea ce face el înșiși în Rusia. Desigur, într-un astfel de caz în Olanda s-ar declanșa o adevărată nebunie, însă atunci opinia publică ar afla ce face guvernul cu așa-numita "presa independentă" din Rusia".
Amantele, forța motrică a „revoluției"
Analizând diverse articole din presa olandeză despre Rusia, ne-am amintit de corespondentul special din Rusia a ziarului De Telegraaf (ziarul cu cel mai mare tiraj în Olanda), Pieter Waterdrinker, care în fiecare săptămână genera istorii incredibile despre viața din Moscova și Sankt Petersburg. Toate aceste materiale erau însoțite de dialoguri cu prieteni anonimi ai jurnalistului.
Potrivit lui, toată Rusia arde de nerăbdare să organizeze o „revoluție", iar în unele din aceste istorii, Waterdrinker a oferit și o precizare: adică, forța motrică a revoluției din Rusia sunt amantele antreprenorilor din Moscova. Cu alte cuvinte, businessmanii ruși nu mai au bani pentru întreținerea amantelor (autorul consideră acestea au nevoie de până la 10 mii de euro pe lună). Astfel de „reportaje" din Rusia oferă regulat Waterdrinker publicului olandez.
Van de Beek explică foarte simplu un astfel de gen de "jurnalism": „mai întâi de toate, Waterdrinker este un romancier. El scrie literatură artistică, pe care o confundă cu jurnalismul". Da, însă o astfel de literatură artistică, prezentată drept reportaje este publicată în cel mai popular ziar din țară, evitând să facă același lucru în raport cu alte țări.
Acum câteva zile ziarul NRC a fost zdruncinat de un scandal. A ieșit la iveală faptul că reporterul publicației aflat în China, Oscar Garschagen a inventat un interviuri, interlocutori și citate, pe care le-a prezentat drept "reportaje". De ce nu, dacă e posibil și în Rusia?
Falsul a fost descoperit de un traducător chinez, care a publicat o analiză detaliată a știrilor false scrise de jurnalistul olandez. În cele din urmă, publicația a fost nevoită să-și concedieze angajatul și să-și ceară scuze de la cititori.
E un exemplu cras, care demonstrează nivelul „libertății" presei olandeze — care poate publica orice roman sau poveste, prezentate eronat drept "reportaje".
Van de Beek consideră că acest scandal, precum și existența știrilor false antirusești scot la iveală o criză profundă a jurnalismului olandez. Activitatea corespondentului De Telegraaf în Rusia, Waterdrinker, demonstrează un lucru contrar: „E un exemplu al libertății presei în Rusia contemporană, pentru că în pofida tuturor istoriilor lui el și-a continuat nestingherit activitatea aici".
