Nu eu, ci critica anglo-saxonă îl numește "un scriitor slab", care are probleme majore cu gramatica. Cu toate astea, Dan Brown a vândut peste 200 de milioane de cărți, romanele sale împingând spre rafturile din spate valorile literaturii mondiale. Și e firesc să fie așa…
Trăim într-o epocă a distrugerii reperelor, iar sub pretextul "libertății", al "non-discriminării", al accesului neîngrădit la public — ei bine, sub asemenea fetișuri (nu le pot numi principii) se întărește structura noii ordini mondiale, bazate pe dubla sau multipla măsură. Pentru aste e nevoie de un mediu propice, adică o majoritate covârșitoare a celor care pentru a fi cât mai bine manipulați, trebuie să li se dea senzația că au toată libertatea și potențarea — inclusiv de a se lua de piept cu Dumnezeu.
Da, pentru că în urma căderii "dumnezeilor" umani, figurile istorice cele mai importante — trecute prin noroiul contestării — a mai rămas doar vechea și cea mai stabilă frânghie de susținere a conștiinței umane — Dumnezeu.
Dumnezeu e cel care nu lasă ca bărbații să devină femei, femeile să se cupleze între ele, iar cuplurile fără sens pe scara evoluției să-și perpetueze elucubrația libertariană nu doar public, ci și peste generații, prin adopții. Dumnezeu nu e de acord cu formule alde "pierderi colaterale", cu prostituția, cu limbajul agresiv-mizer-scârbavnic din așa-zisa muzică a prezentului… În fine, Dumnezeu…
"Dumnezeu trebuie să evolueze", decide pe, scurt, Dan Brown în noua lui carte, "Origini", despre care promotorii spun, simplu, că "este cea mai bună carte scrisă de Dan Brown până acum".
Dan Brown, un publicist anonim, cu încercări ignorate de a deveni scriitor, preia în 2003 o temă a unor autori conspiraționiști, care publicaseră în 1982 o carte cu relativ succes, "Sângele Sfânt și Sfântul Graal" — la rândul ei inspirată după o carte a unui scriitor australian, Donovan Joyce, "Pergamentul Iisus", apărută în 1973.
Inexplicabil din punct de vedere al temei și al scriiturii, cartea lui Dan Brown are un succes fabulos; urmează celebrul film, superba muzică a lui Hans Zimmer; anonimul Brown devine un guru al epocii contestării — iar carte, filmul și ideile devin sursa unei noi etape a New Age.
Urmează, firesc, o epocă de frenezie a absurdităților spiritualiste, milioane de cărți de cea mai prostă calitate spun "adevărul" la nivel mondial, șarlatania înflorește incredibil — fenomen pe care l-am resimțit și în România.
Rezultatul îl vedem în recentele sondaje, în care Biserica nu mai e nici pe departe pe primul loc. Sigur, aici au contribuit și "dezvăluirile" obsesive ale unor aspecte "lumești" — din ortodoxie sau de la Vatican; finalul acestei ofensive începută odată cu anii imediat următori lui 2000 este o scădere generală a încrederii în cele două mari biserici — Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă, la care se adaugă și prăbușirea imaginii celei mai tinere religii avraamice, Islamul.
De menționat la acest capitol că Dan Brown, autorul celui mai important atac la Biserică, era desemnat în 2005, de către revista "Time" În Top 100 al celor mai influenți oameni din lume.
Dan Brown, experiența și dezvăluirile Prioratului de Sion
Ca să ne menținem pe tărâmul speculațiilor — logice și probabile, însă — merită subliniată coincidența sfârșitului și începutului de mileniu cu debutul a două fenomene care au atins azi dimensiuni înspăimântătoare — contestarea totală a tradiției și firescului, iar în al doilea rând amenințarea generală a terorismului, cu efectele sale și mai catastrofale: destabilizarea totală a leagănului istoriei — Orientul apropiat — și reluarea cursei înarmărilor la un nivel mai mult decât periculos.
Acum principala teză promovată de Dan Brown este că Dumnezeu va fi înlocuit cu o conștiință globală — anulând astfel, logic, tot ceea ce lumea de până acum consideră firesc și incontestabil.
Este ceea ce face Dan Brown, ca vector al manipulării. Sigur, Brown nu aruncă direct ipoteza, ci introduce mixtul său clasic — specific New Age — pseudo-știință și psudo-ezoterism. În carte sunt simboluri enigmatice, un om de știință face o descoperire "șocantă", pentru care este urmărit de "fanatici religioși" care vor să îl lichideze.
Sensul „soft" este "Dumnezeu trebuie să evolueze", dar concluzia, la care ajunge și excentricul milionar și om de știință este că "Dumnezeu va fi înlocuit", așa cum, se propune în carte, de-a lungul timpului toți zeii "au evoluat" sau "au fost înlocuiți".
De aici și promovarea stupidă, dar comercială, că "Origini" răsunde la două din "întrebările findamentale": "De unde venim? Unde ne ducem?".
Scriam de premizele cărții lui Brown — și de aparițiile din care s-a inspirat — cele din 1973 și 1982. Întâmplarea face ca, împreună cu mai mulți pasionați ai domeniului ocult, să fi fost gazdă la București a conducătorului Prioratului de Sion, instituția ocultată care se află în centrul poveștilor lui Brown. Ei bine, Gino Sandri ne-s destăinuit că datele pentru "Sângele Sfânt și Sfântul Graal" au fost oferite chiar de Pierre Plantard și de el, Gino Sandri, urmașul lui Plantard de Saint-Clair. Motivul? Strategiile bizare ale aristocratului francez…
În 2000 Pierre Plantard de Saint-Clair, conducătorul și "dezvăluitorul" Prioratului a decedat, iar la foarte puțin timp după dispariția controversatului nobil francez, Dan Brown începe lucrul la romanul "Codul lui Da Vinci" — de fapt primește datele necesare pe baza căruia brodează, destul de stângaci literar, romanul "său".
Dar, repet mirarea, cartea are un succes fabulos, de parcă ar fi fost o capodoperă, sau conținea niște adevăruri extraordinare. În realitate carte e slabă literar, e o ficțiune cețoasă care preia date dintr-o altă carte. Singura explicație a succesului — mecanismul care a stat în spate, care avea nevoie de o carte pe gustul masselor — și care era destinată a manipula massele.
Nici celelalte cărți din seria "aventurilor profesorului Langdon" nu sunt mai bune — dimpotrivă, le lipsesc datele interesante din "Cod". Brown s-a mai inspirat din lucrările a doi scriitori și cercetători britanici, Lynn Picknett și Clive Prince, în special din "Misterul templierilor" — de asemenea doi invitați pe care am avut plăcerea de a-i primi la București.
Cu alte cuvinte, în mare Dan Brown nu are propriile cercetări — cum a fost cazul unui subtil și profund inițiat, Umberto Eco și, desigur, nici superba scriitură a italianului. Cu toate acestea, Brown este cheia unei uriașe manipulări care acum, pare a ajunge la un punct culminant — Dumnezeu nu trebuie să mai fie un ostacol în calea "evoluției". O aberație, dar care s-ar putea să aibă succes la masse.
Criticii — despre Dan Brown
Scriam, la începutul articolului de față, că Dan Brown este un scriitor mediocru, ba chiar slab. Am selectat opinii ale criticilor — apărute în publicații internaționale de prestigiu:
"Criticii au spus că scrisul lui Dan Brown este neclar, nongramatical și repetitiv. Au spus că este plin de tautologie inutilă. Proza sa a fost înecată într-o mare de metafore mixte. Cărțile sale sunt pline de descrieri banale și inutile (…) că imagistica lui era lipsită de sens". (The Telegraph)
"Prezintă proză de parodie (…) Dan Brown este doar un tip care a plecat să facă bani din câteva cărți proaste. Dacă ar reuși să clarifice doar câteva din acele aluzii ambigue, ar putea realiza totuși ceva meritoriu: ar arăta publicului său imens că și literatura este palpitantă. (The Guardian)
"Ca stilist, Brown devine tot mai bun: acolo unde odată era abisal, este acum doar foarte sărac. Proza sa, în ciuda tuturor detaliilor sale de nume de firme și înălțimi exacte ale clădirilor, se caracterizează prin imprecizie. (…) În cele din urmă, aceasta ("Demoni și îngeri", n.n.) este cea mai proastă carte și pentru un motiv trist, chiar nobil — ambiția lui aici depășește cu mult abilitățile sale". (Jake Kerridge, The Daily Telegraph).
"Autorul american dă rareori interviuri. (…) Criticii stăteau la coadă să-i insulte proza (o descriu chiar ca fiind "aproape ingenios de proastă"), iar controversele l-au însoțit la fiecare pas. (The Daily Mail)
Acesta este, pe scurt, autorul care vrea să ne convingă "să evoluăm", să renunțăm la Dumnezeu pentru o "conștiință globală". Adevărul este că, după ce au dat foc (la propriu!) întregii lumi și au aruncat oprobiul asupra principalei componente a spiritualității, religia, creatorii noii ordini mondiale au de ce să creadă că-l pot înlcui și pe Dumnezeu. Nici măcar nu sunt originali — ideea s-a mai prăbușit odată cu Turnul Babel.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
