BUCUREŞTI, 18 oct — Sputnik. Lidia Drăgescu, de 23 de ani, originară din Iaşi, a fost o studentă eminentă la University of East London şi patinatoare de performanţă.
Cu toate acestea, fratele ei geamăn dezvăluie că sora lui era o persoană extrem de singuratică și deseori nefericită, potrivit Ziarul Românesc UK.
El a mai spus că tânăra era, în ultima vreme, foarte stresată şi preocupată să-şi înceapă cariera de medic chirurg.
„După un an la Universitatea din East London urma să se mute la King's College, spunând că trebuie să facă cel puțin un an de biologie și chimie. A învățat mulți ani, voia cu disperare să fie chirurg, să opereze pe creier, era fascinată de creier (…) Nu era fericită în lumea asta. Aș da orice să pot să o aduc înapoi", a dezvăluit fratele Lidiei.
Tânăra a avut parte de moarte violentă după ce, miercurea trecută, s-a aruncat de la 30 m, din Galeria Whispering a Catedralei Sf. Pavel din Londra.
Potrivit medicului şi teologului rus Konstantin Zorin, printre cauzele sinuciderii, locul de frunte îl ocupă pierderea sensului vieţii, despărţirea omului de Dumnezeu, care este Izvorul sensului şi al vieţii. Sociologul Emile Durkheim, citat de Konstantin Zorin, a constatat că, în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, numarul sinuciderilor a crescut de 3 pana la 4-5 ori, în funcţie de ţară, şi că lipsa sensului vieţii, golul sufletesc, singuratatea interioară, slăbirea relaţiilor sociale, dezorientarea, anihilarea religiozităţii, şi nu dificultăţile vieţii (precum sărăcia, suferinţele trupeşti etc.), sunt cauzele reale care conduc la această tragedie.
Paradoxal, după cum arată cercetările, tocmai în ţările bogate tot mai mulţi oameni mor din pricina singurătăţii. De asemenea, Durkheim considera religia o cale de profilaxie a suicidului. Şi Dostoievski, un profund cunoscător al naturii umane, spunea că ceea ce umple viaţa de sens este credinţa evanghelică în nemurirea sufletului.
Biserica Ortodoxă consideră sinuciderea un păcat capital şi o abatere gravă de la învăţătura Bisericii, un păcat împotriva Duhului Sfânt. Potrivit arhimadritului Timotei Aioanei, care a fost exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, acest păcat îl separă definitiv pe om de Dumnezeu.
„El este un păcat greu pentru faptul că orice stare de pocăinţă, orice întoarcere către Dumnezeu nu mai este posibilă din momentul săvârşirii acestuia. Acest păcat închide, pune o barieră între om şi Dumezeu, nu mai poate exista comunicare atâta vreme cât omul îi aduce ofensă directă lui Dumnezeu. Cei care-l săvârşesc nu mai au încredere în Dumnezeu, cad în păcatul deznădejdii, al necredinţei. (…) Biserica iartă pe toţi păcătoşii care se întorc măcar în ceasul din urmă", a declarat arhimadritului Timotei Aioanei pentru Ziarul Lumina.