BUCUREȘTI, 17 oct — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Așteptările delegației României ca aspectele discriminatorii ale legii Educației din Ucraina să fie privite mai serios de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au fost în mare măsură zadarnice. În schimb, APCE a adoptat o rezoluție care, practic, tranșează una dintre cele mai mari probleme din politica noastră internă — controlul DNA, sau, altfel spus, situația Laurei Kovesi.
Chiar dacă rumorile au apărut în România mai târziu, APCE a adoptat Rezoluția 2188/2017 încă din 11 octombrie. Documentul, cu tema "Noi amenințări la adresa statului de drept în țări membre ale Consiliului Europei", a fost întocmit de parlamentarul german (creștin-democrat, al cancelarului Merkel) Bernd Fabritius — ceea ce este de reținut.
Există ipoteza că documentul ar fi fost realizat ca o parte a conflictului rece dintre Germania și Turcia, mai ales că Istambulul a cerut (pe un ton) ultimativ Europei Unite să-și precizeze o dată pentru totdeauna poziția față de admiterea Turciei.
Dar, rezoluția în cauză se referă teribil de tranșant asupra României, căreia i se adresează mai multe cereri — care vizează exact activitatea DNA. Iată punctele care se referă la România — și ce se "solicită" autorităților române:
11.1. să susțină o dezbatere publică adecvată privind criteriile constituționale pentru ridicarea imunității parlamentare și să adopte criterii clare în acest sens, respectând recomandările Comisiei de la Veneția (ceea ce ar duce la eliminarea totală a imunităților, n.n.);
11.2. să revizuiască cât mai curând posibil legislația penală prin implementarea deciziilor Curții Constituționale care a declarat drept neconstituționale un număr important de articole din Codul penal și din Codul de procedură penală, concentrându-se pe combaterea corupției și abuzul de autoritate prin implementarea recomandărilor Comisiei de la Veneția și GRECO (aspect interpretabil, după cum am văzut recent cu baremul pentru abuzul în funcție, n.n.);
11.3. să se asigure că principiul separației puterilor este respectat de guvern și sistemul judiciar în ceea ce privește competențele parlamentului, evitându-se, în special, legiferarea abuzivă prin ordonanțe de urgență (deci nu se vorbește nimic de implicarea serviciilor în actul de justiție, iar implicarea procurorilor în actul guvernamental sau al puterii locale este eventual sugerată, n.n.);
11.4. să susțină politic/legal și financiar activitatea remarcabilă a Direcției Naționale Anticorupție, respectând cadrul legal și necesitatea unei lupte eficiente împotriva corupției și a abuzului de autoritate (sintagma "activitatea remarcabilă" aparține APCE, chiar dacă semantic poate avea mai multe sensuri, nu cred că lasă loc de interpretare, în schimb e interesantă introducerea "abuzului de autoritate", care poate provoca mari dureri de cap, poate așteptate, la Ministerul Justiției, n.n.);
11.5. să asigure respectarea rolului esențial și autorității Curții Constituționale și Direcției Naționale Anticorupție (DNA) de către partidele politice (punerea pe același plan a instanței constituționale, ne-judiciare, cu un segment al sistemului judiciar este cel puțin ciudată (n.n.).
Precizez că am comentat lângă fiecare paragraf, menținându-mă doar la aspectele evidente. Per ansamblu, rezoluția pare a exprima o susținere totală pentru DNA și conducerea care a asigurat "activitatea remarcabilă", adică Laura Kovesi, așa încât pare greu de crezut că șovăielnicul guvern condus de controversatul Mihai Tudose va mai îndrăzni să aducă modificări cu care șefa DNA și procurorul general să nu fie de acord.
În plus, revin la ideea că tergiversarea de către ministrul Toader a reformelor, "greșeala" sa infantilă de a nu se consulta cu magistrații, nici măcar cu cei favorabili schimbării, nu sunt decât scenete dintr-o piesă jucată la limita întra abil și străveziu. Odată cu rezoluția APCE joaca încetează, iar spectacole din categoria ședințelor CSM au doar un rol de coloratură.
Mai menționez că rezoluția în cauză prezintă un număr de solicitări și pentru autoritățile din Republica Moldova.
