BUCUREȘTI, 12 sept — Sputnik. Analiza ADN-ului vechilor locuitori ai Europei sugerează că primele triburi ale agricultorilor, care au pătruns pe subcontinent din Orientul Apropiat nu s-au amestecat cu populația vânătorilor-culegătorilor băștinași, ci i-au substituit, se spune într-un articol publicat în revista științifică Scientific Reports.
"Așa-numita revoluția neolitică a fost unul din principalele evenimente din istoria umanității. Aceasta a schimbat radical mediul ambiant și a sporit densitatea populației, a creat premise pentru apariția actualei civilizații și a produs noi forme de organizare socială. Acest proces a durat peste cinci mii de ani, ar fi decurs pe două căi: prin intermediul schimbului cultural și înlocuirea directă a populației", scrie în articolul său Victor de Rioja și colegii lui din Universitatea Girona (Spania).
Adepții primului scenariu consideră că triburile agricultorilor Lumii Vechi, care au apărut în Orientul Apropiat, au fost destul de pașnici și nu au intrat în conflict cu vânătorii și culegătorii care locuiau atunci pe teritoriul Europei. Datorită acestui fapt, cunoștințele despre agricultură s-ar fi răspândit prin schimburi culturale și asimilare.
Alți savanți, dintre care o bună parte nu sunt antropologi, ci geneticieni, afirmă contrariul: primele triburi de agricultori ar fi înlocuit în totalitate grupurile de oameni care locuiau în Europa. Deocamdată nu este clar în ce mod a avut loc această substituire a populației, însă rezultatul acesteia, în opinia adepților acestei ipoteze, arată că urmele ADN-ului ultimilor vânători se întâlnesc în Europa doar printre locuitorii țărilor baltice și scandinave.
De Rioja și colegii săi au găsit noi argumente în favoarea acestei ipoteze, în încercarea identificării urmelor încrucișării primilor agricultori și ultimilor vânători ai Lumii Vechi în ADN-urile locuitorilor actuali și celor decedați ai Orientului Apropiat și Europa.
Studiul savanților a pornit de la o presupunere simplă și logică — contactele culturale trebuiau să ducă la căsătorii mixte și apariția unor copii, care ar fi trebuit să moștenească o parte a genomului în ADN a ultimilor vânători europeni. Cu cât mai strânse ar fi fost aceste contacte, cu atât mai mare ar fi trebuit să fie prezența unor sectoare "incorecte" în aceste genoame.
Cercetătorii au analizat câteva zeci de genoame „reînviate" a vechilor europeni și au evidențiat așa-numitul ADN mitohondric — o parte a genomului care se păstrează în mitohondrii, "centralele electrice" ale celulelor, care se transmit de la mamă la copil.
Genoamele vechilor agricultori și vânători, luând în considerație originea lor diferită, conțin diferite versiuni ai mtADN, așa-numitele haplogrupuri, datorită cărora orice urme ale unor contacte îndelungate între ei ar putea fi evidențiate prin identificare a unui haplogrup „străin" în ADN-ul aborigenilor europeni sau migranților din Orientul Apropiat.
În cadrul acestor cercetări, savanții au selectat haplogrupul K, larg răspândit în Orientul Apropiat în trecut și în prezent, însă care lipsește cu desăvârșire la vânătorii și culegătorii care au locuit în Europa până la „revoluția neolitică".
Potrivit lui de Rioja și a colegilor săi, aceste cercetări au suferit eșec — urmele haplogrupului K au fost prezente doar în ADN-urile locuitorilor Levantului și Anatoliei în ajunul apariției agriculturii, iar frecvența acestuia se diminuează pe măsura îndepărtării de Siria, unde frecvența ei în acea perioadă a fost maximă.
După finalizarea colonizării Europei, numărul purtătorilor acestui haplogrup pe continent a început să crească, iar majoritatea din aceștia erau agricultori și nu vânători-culegători. În ansamblu, după cum arată calculele cercetătorilor, doar 2 la sută din migranții din Orientul Apropiat puteau să participe la schimburile culturale și contacte cu vânători-culegători. Acest lucru vorbește despre faptul că primii agricultori europeni preferau să nu-și împărtășească secretele succesului său, colonizând treptat noi teritorii, alungând sau distrugând triburile aborigenilor.
Astfel de concluzii, după cum recunosc înșiși savanții, vor provoca scepticism și reacții negative din partea antropologilor și arheologilor, însă ei sunt convinși că datele obținute, precum și un șir de studii genetice asemănătoare, prezintă o imagine mai completă a populării Europei decât acel ansamblu sărac de artefacte și monumente ale culturii din câteva zone ale subcontinentului care afirmă contrariul.
