BUCUREȘTI, 31 aug — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Nu a rezultat nicio soluție din dezbaterile și intervențiile care au avut loc în aceste zile pe tema ordinului dat de Ministrul Mediului cu privire la "cota de intervenție" pentru un număr de până la 140 de urși care "pun în pericol" comunitățile umane. "Cota de intervenție" la care face referire Grațiela Gavrilescu înseamnă că urșii problemă vor fi "rezolvați" — pornind de la "relocare", până la vânare — adică ucidere!
În acest moment, în România trăiesc peste 7000 de urși bruni; un calcul făcut de "experți" (!!) spune că pădurile noastre — atâtea câte or mai fi, nu ce spun cifrele oficiale! — ar putea adăposti maxim 4500 de urși. Deci, cu sau fără cei 140 "rezolvați" din pix de ministrul Mediului, problema se va pune în curând la fel de acut, transformându-se într-una cronică. Soluția trebuie găsită pentru câteva mii de urși, nu pentru 100… Altfel, nu 140, ci mii de urși vor fi condamnați, în scurt răstimp, la "cota de intervenție".
În plus, condițiile din România, cu poluare și deșeuri aruncate în multe zone, cu avioane care au ajuns să treacă zgomotos cu o frecvență înspăimântătoare, cu extinderi legale sau ilegale dar fără nicio rațiune… în fine toate astea arată că noi, oamenii moderni, ne plângem de poluare și stres — atunci cum mai pot trăi aceste animale care au simțurile mult mai sensibile?
De menționat că eforturile unor ONG de a salva urșii, de a crea rezervații, s-au lovit de lipsa de susținere — de fapt de impotența statului, pe care o cunoaștem atât de bine fiecare, din experiența personală.
Apropo de experiențe personale interesante, ar fi de menționat cea relatată de fostul premier Petre Roman — și anume trimiterea unui urs în Occident, la cererea premierului francez — încheiată cu returnarea animalului. La rândul meu, ca montaniard care a bătut potecile Alpilor, știu că marii protectori ai drepturilor omului și imenșii iubitori de animale care sunt occidentalii — au avut grijă să extermine în timp toate animalele "de pradă" din Alpi, la loc de frunte fiind ursul. Cu alte cuvinte, slabe speranțe ca un număr de peste 100 de urși să poată fi relocați în Vest.
Având mulți prieteni (pe Facebook) din zonele îndepărtate ale Federației Ruse, din orașe din imensitatea Siberiei, din superba zonă a Baikalului, din taiga și dinspre Cercul polar, am văzut la mulți dintre ei imagini cu urși în libertate; în unele cazuri — cum ar fi în nordica Iakuție (Saha) — am văzut urși mergând nestingheriți chiar pe străzile Yakuțkului, iar lumea nu pare să se teamă de ei, ba chiar privind ca un fapt obișnuit.
Rusia ar putea fi singura țară suficient de mare, cu zone imense în care mediul natural nu a fost afectat, care ar putea oferi adăpost unui număr mare de urși din România. M-am gândit relocarea în Federația Rusă ar putea fi o soluție reală, majoră — salutară, de fapt! — și că autoritățile române ar trebui să înceapă un dialog cu cele ruse pe această temă, uitând pentru moment de "pericole", "invazii", "rachete", "sancțiuni" și alte bazaconii care nu ne-au adus decât pagubă și psihoze ridicole.
Până atunci lansăm această idee prin intermediul Sputnik — așteptăm părerile și propunerile dumneavoastră, prin comentarii la acest articol. Articolul va apărea și în varianta rusă, urmând a primi reacții și din Rusia. De asemenea, vom urmări dacă această propunere va stârni reacții din partea unor entități juridice sau oficialități.
În spijinul sensibilizării cititorilor și a susținerii cauzei salvării urșilor, atașăm acestui articol-propunere un superb grupaj foto, realizat de cunoscutul site "BoredPanda", care poate fi vizualizat AICI. Sunt fotografii înfățișând legătura extraodinară între ursoaică și puii săi; o legătură care dovedește suflet, sentimente extraodinare — cea mai puternică motivație pentru a trata aceste ființe ale lui Dumnezeu altfel decât "vânat". Sunt suflete, de multe ori mai pline de înțelesul pur al acestui cuvânt decât noi.
