Multă lume nu pricepe încă ce este și ce înseamnă războiul pe Justiție. De fapt pentru zeița cu ochii legați se bat două structuri de putere din România.
Pe de o parte se luptă pentru controlul Justiției partidele politice și în special PSD, care s-a specializat pe OUG nr. 13, și pe de altă parte structurile de putere legate de serviciile secrete. E de fapt o continuare a luptei din 1990, bineînțeles la o altă formă și la alt nivel, pentru putere între Securitate și partid. Politicul vrea să-și subordoneze Justiția pentru a putea legifera și controla economicul și socialul conform propriilor interese, fără teama unei imixtiuni externe. Pe de altă parte structurile de Securitate controlate de Președinte, indiferent care este acesta, ca și comandant suprem și șef al CSAT, vor să coordoneze Justiția și să aibă la mână politicul.
O inițiativă care va subordona Justiția politicului
Recenta propunere de reformare a Justiției din partea lui Tudorel Toader, ministrul Justiției, nu face altceva decât să scoată controlul Președinției și deci a structurilor asupra Justiției și să ajungă sub coordonarea politicului, ca pe vremea lui Adrian Năstase sau a PCR-ului.
Cele două viziuni asupra Justiției sunt esențializate în două abordări cunoscute, una a preotului americano-român Chris Terhes și alta a Freedom House și compania civică. Chris Terhes explică pe scurt presei că: "După 10 ani de la integrarea României în UE, perioada în care nu s-a construit absolut nimic relevant în Romania, deși aveam acces la miliarde de euro, în schimb s-a tot „reformat" justiția până nu a mai avut noroc și numai s-a luptat cu corupția, vorba vine, avem așa:
— justiție penală administrată după acte secrete ale CSAT, așa cum era și în perioada comunistă;
— echipe mixte operative SRI — procurori care fac anchete penale, deși SRI-ului îi era/este interzis expres prin lege sa facă acte de urmărire penală;
— SRI-ul a transformat instanțele în „câmp tactic" ca să se asigure că judecătorii (toți, inclusiv aia de civil și restul) dau hotărârile dorite de ei;
— protocoale secrete între Parchetul General și SRI al căror conținut nu-l cunosc cei care sunt anchetați cu „sprijinul SRI";
Pe de altă parte Freedom House și compania civică susține că "prevederi ale pachetului de modificări legislative prezentate pe 23 august 2017, de către Ministrul Justiției, dl. Tudorel Toader, cu precădere față de acelea care vizează trecerea Inspecției Judiciare în subordinea Ministerului Justiției și scoaterea Președintelui României din procedura de numire a procurorilor-șefi ai Parchetului General, DNA și DIICOT.
Mecanismul tripartit a generat premisele unei justiții penale reale
Considerăm că trecerea Inspecției Judiciare în subordinea Ministerului Justiției, parte a Executivului, este o măsură care ar crea în mod evident premisele imixtiunii politice în puterea judecătorească și direct în carierele magistraților. Inspecția Judiciară a fost trecută în subordinea CSM tocmai pentru a elibera justiția de controlul politic la care era supusă înainte de 2004, iar o astfel de măsură nu poate decât să amintească de România din acea perioadă. Considerăm că, dintre toate procedurile de numire și revocare în funcțiile importante din parchet, actuala procedură a fost singura care a generat premisele unei justiții penale reale în România, tocmai mulțumită unui mecanism tripartit care oferă contraponderi: Ministrul Justiției (reprezentant al Guvernului), Președintele României (ales direct de către cetățeni), CSM format din reprezentanții magistraților.
Actuala propunere este periculoasa întrucât, pe de-o parte, CSM nu poate decât să spună Da sau Nu unei propuneri venite din partea Ministrului Justiției, neputând să aleagă dintre numeroșii procurori din România, iar, pe de altă parte, răspunderea pentru decizie se va putea disipa între membrii Consiliului, care se vor putea ascunde în spatele votului secret. Așadar, considerăm inacceptabilă excluderea Președintelui României din procesul de numire a procurorilor-șefi ai Parchetului General, Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Prin menținerea rolului Ministrului Justiției și excluderea din acest proces a Președintelui României — demnitarul român cu cea mai mare legitimitate democratică, ales prin vot direct de către majoritatea cetățenilor României — s-ar crea un grav dezechilibru".
Interesul posibil al lui Liviu Dragnea este ca politicul să controleze Justiția, pentru ca procurorii numiți de la partid să nu ducă cercetarea dosarelor mai departe. Pe de altă parte, Președinția prin structuri vrea controlul politicului. Niciuna din soluții nu e democratică și nu oferă echilibru pe talgerul Justiției.
O cale de mijloc pentru ca Justiția să funcționeze
În consecință Justiția în România este crucificată între politic și structurile de stat, fapt ce duce la scăderea calității actului de dreptate și a încrederii cetățeanului în magistrați. Politicul își urmărește cu obstinație scopurile pentru a nu putea fi monitorizat și controlat de președinție și structuri, pentru a își atinge obiectivele de îmbogățire, iar pe de altă parte implicarea prea puternică a serviciilor în Justiție creează o neîncredere a cetățenilor în libertatea de manevră și de conștiință a magistraților.
Cred că ar trebui ca cei cu responsabilitate și rațiune din politic să se așeze la o masă rotundă cu cei din partea Președinției și structurilor pentru a găsi un modus vivendi, o cale de mijloc pentru ca Justiția să funcționeze independent și pe baza respectului față de lege nu a interesului politicianist sau ca și câmp tactic pentru structuri.
Dacă nu se va identifica o cale de mijloc în reforma Justiției acest război continuu între politic și structuri va duce la demantelarea statului și distrugerea credibilității actului juridic în România, cu consecințe grave pentru românii disperați că nu își găsesc dreptatea în instanțe.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.
Sursa: NapocaNews.ro
