BUCUREȘTI, 20 august, Sputnik, Dragoș Dumitriu. Încep cu o știre edificatoare pentru adevărul din spatele poveștii: "Bătălia dintre companiile americane şi europene pentru contractele armatei devine tot mai accentuată în Polonia, unde au fost lansate mai multe programe importante de înzestrare. (…) Potrivit Cancelariei Prezidențiale poloneze, președintele Andrzej Duda şi președintele francez Emmanuel Macron au avut o conversație telefonică de aproximativ o oră, timp în care au discutat despre situația licitațiilor pentru modernizarea armatei poloneze în care sunt implicate — şi se află în diferite etape ale procedurilor de selecţie — şi companii franceze".
Știrea a fost transmisă de Digi24, informațiile provenind de la publicaţia online poloneză defence24.pl. Pe scurt, despre asta e vorba — politica la cel mai înalt nivel se supune afacerilor marilor corporații — și în cazul lui Andrzej Duda sau Tusk, și în cazul mai noului Macron, dar chiar și al "celui mai puternic om al planetei", the President of the United States, POTUS, pentru apropiați.
Cu alte cuvinte, îmi voi cere scuze militarilor, respect pe deplin știința lor în materie de strategie, tactică, nave, mașini, dispozitive și dotări specifice etc. — dar toate acestea trec pe un plan terțiar, cel mult. Adică vin după afaceri și politică — iar uneori și după interesele personale ale unor lideri.
Pe scurt, mă voi referi la afacerea numită "Planul de înzestrare a Armatei României 2017-2026" (PIAR 2017-2026), din care s-a comentat zilele acestea cel mai recent episod, aprobarea de către Departamentul de Stat al SUA a vânzării către România a unor sisteme mobile de artilerie cu rachete HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System) în valoare de 1,25 de miliarde de dolari. Inițial era vorba de circa 650 de milioane, dar au apărut diverse alte componente iar finalul este… cel de mai sus — dublu!
Problema e că vestea autorizării achiziției HIMARS nu a căzut ca un trăsnet. Făcea parte dintr-o schemă aprobată de Parlament, reluată la cerea președintelui pentru aducerea achizițiilor militare la standardele lui 2% pentru "Apărare", apoi aprobată în CSAT. Dar, e o știre din categoria celor care trec mai puțin observate de public. Cu toate astea, dacă e să iei treaba la bani mărunți, vezi că, de fapt sumele sunt colosale, iar regula "dă în boul care trage" se aplică și aici. Adică sumele cresc… pentru cei care plătesc.
Concret, adunând investițiile PIAR 2017-2026 — în sistemele Patriot, în corvetele la care se renunțase dar s-a revenit, în rachete SHORAD și VSHORAD, baterii de coastă și sisteme maritime, în F16 (36 de bucăți), modernizarea platformei blindate MLI, a artileriei, apoi în TBT-uri, camioane, blindate 4X4 etc. etc. rezultă un total de circa 20 miliarde $ — și aștept să mă corecteze cineva! Așa cum vă spuneam, nu mă pricep la chestiuni militare, așa că las celor care știu să mai și adauge — fiindcă niciodată nu se scade, când vine vorba de achiziții din SUA.
Ori, lăsând la o parte chestiunile strategice, nu înțeleg de ce trebuie să se ascundă dimensiunea totalului? De ce a anunțat Președinția, după ședința, un total aprobat de 9.8 miliarde euro — aproximativ 11 miliarde USD? Adică jumătate din costurile reale…
Să ne înțelegem — banii aceștia nu vor fi plătiți pe loc, ci în timp, programul fiind pe 8 — 9 ani. Să ne gândim ce se putea face în 8 ani cu 10 miliarde? De câte zeci de milioane era nevoie la Oltchim? De vreo 5? La "Tractorul", asta mai demult, de vreo 2? Sigur, să nu devenim populiști, țara are nevoie de o armată dotată.
Se pune problema că americanii ne-ar vinde fiare vechi; nu cred asta, dar cu siguranță sculele nu sunt de ultimă generație — apoi apare, în ritm din ce în ce mai rapid, nevoia update-ului. Adică alți bani, dați unui sistem care nu te iartă; încheierea unui contract cu o clauză de actualizare cu o firmă americană te trimite direct în brațele puternice ale justiției SUA, cu care nu e de joacă atunci când vine vorba de banii firmelor mari, furnizoare ale statului American.
Vreau să spun că sunt cheltuieli multe periodice, care trebuie făcute, nu cum a fost cazul cu rachetele de la olandezi, despre care am mai pomenit, Hawk.
Rachetele românești — un subiect ascuns, sau o manevră… tipică?
Dar, pentru că subiectul de azi îl reprezintă miliardul pentru HIMARS, pun o întrebare de nespecialist care a citit cifre — rachetele românești LAROM (printre ele, cea mai puternică piesă de artilerie a Armatei române), produse (cândva?) la Aerostar Bacău, modernizate de evreii de la Elbit — scandal mare pentru cele 100 și ceva de milioane de euro investiție! — deci rachetele LAR-160 (inventate de israelieni pentru propria lor apărare), să zicem, cu ce erau mai prejos decât cele americane? Că puterea de foc era similară cu cea a Grad-ului rusesc, iar în privința preciziei, evreii nu stau tocmai rău, după cum demonstrează foarte des…
Dar iată ce scrie chiar pe pagina oficială a Brigăzii 8 LAROM "Alexandru Ioan Cuza", despre capabilitățile sistemului LAROM:
"Interoperabilitate tehnică şi acţională în cadrul structurilor (…) NATO. Toate aceste capabilități ce caracterizează sistemul LAROM sunt în concordanță cu (…) prevederile publicațiilor şi standardelor NATO".
În concluzie, spune fabricantul român, "organizarea şi înzestrarea actuală, capabilitățile şi misiunile ce pot fi îndeplinite de Batalionul LAROM, asigură posibilitatea operaționalizării acestuia în vederea punerii la dispoziția NATO — pentru apărarea colectivă — conform obligațiilor asumate de România ca membră a Alianței Nord-Atlantice".
Da, problema e că de concluzia respectivă nu au auzit sau nu vor să țină seama cei din conducerea statului sau din parteneriatul strategic. În privința caracteristicilor atât HIMARS cât și LAROM au câteva variante, dar din compararea datelor, a caracteristicilor, nu mi se pare că rachetele românești, cu îmbunătățirile israeliene, sunt inferioare celor americane. În plus, hai să fim serioși — "iminența" pericolului, dincolo de politică, ar trebui să ne facă să gândim mult și bine înainte de a renunța la afacerea noastră pentru a o finanța pe a americanilor!
Oare o comandă de peste 1 miliard de euro i-ar fi prins rău Aerostarului? O întrebare subsecventă — de ce LAR (160) nu a fost folosită anul acesta la Saber Guardian? Și de când nu s-au mai folosit la trageri? Mă rog, îmi vine să întreb și dacă nu cumva s-a luat acum puțin timp o decizie "strategică" la Aerostar pentru a fi siguri că vom cumpăra HIMARS… Ce se întâmplă, de fapt, la Aerostar Bacău?
Povestea de adormit Europa de Est — Offset-ul militar
Revenind la achiziția sistemelor HIMARS, presa română a transmis corect că principalul beneficiar va fi grupul Lockheed Martin, dar nu a mai tradus și propoziția următoare. Iată pasajul:
"The prime contractors will be Lockheed-Martin in Grand Prairie, Texas and Camden, Arkansas. There are no known offset agreements proposed in connection with this potential sale."
Pe scurt, nici la acastă achiziție nu e vorba de vreun offset militar, așa cum sperau unii și alții. E de văzut dacă măcar platformele de transport pe care vor instalate lansatoarele vor fi produse în România — dar nu cred, fiindcă în adresa Defense Security Cooperation Agency din care am citat nu apare așa ceva — mai mult, sunt menționate vehicule necesare folosirii sistemului ca solicitări române, incluse în preț.
Iar în privința offset-ului military, iată că și mai aprigii noștri gardieni ai estului NATO, polonezii, au probleme mari în acest sens. De data aceast, opoziția vine chiar de la Comisia Europeană care apără multinaționalele de tendința polonezilor de a-și păstra… poloneză industria de apărare și dotările militare!
"Reținerea Comisiei Europene față de utilizarea practicilor compensatorii (offset, n.n.), este inspirată de combaterea practicilor care restricționează libertățile pieței interne — în special discriminarea împotriva companiilor străine", scrie Defence24.com, într-o cuprinzătoare analiză "Offset și polonizare în viziunea legislației Uniunii Europene". Merită citit, ca să ne facem… iluzii mai exacte.
Posibile scandaluri și probleme legate de achizțiile PIAR 2017-2026
Două probleme delicate cu privire la achizițiile din "Planul de înzestrare a Armatei României 2017-2026". Unul apărut în raportul din august 2016 al US Government Accountability Office (Curtea de Conturi a SUA), din care rezultă mai multe probleme ale sistemului Patriot. Conform raportului GAO, Patriot este depășit și are nevoie de un upgrade, mai ales la sistemul radar, dar problema este că noua variantă ar fi gata abia peste 5 ani.
Probleme majore apar și în privința vehicului de transport al lansatorului, dar chiar și la intrarea în poziția de luptă, element vital pentru stilul de luptă actual, în permanentă mișcare, nu static. Însăți eficiența sistemului este contestată chiar de oficialii americani, inclusiv numărul mare de soldați (instruiți pentru manevrarea sistemului) necesar funcționării lansatorului. Pentru specialiști, este interesant de citit raportul GAO.
O altă chestiune este cea a acuzațiilor de mare corupție față de achizțiile militare. Au fost lansate chiar de fostul premier Victor Ponta, deci una dintre cele mai informate și avizate persoane din România. Este interesant de citit tot materialul, un fel de rechizitoriu ce vizează achizițiile militare. Iată, pe scurt, câteva capete de acuzare:
1. HG pentru cumpărarea de catre MApN a 4 corvete multifuncționale în valoare de 1,6 miliarde euro de la Compania DAMEN (Olanda) și Acordul cadru pentru achiziționarea a 600-800 de transportoare blindate de infanterie în valoare de aproximativ 2,4 miliarde Euro de la Compania RHEINMETTAL — Germania (în "colaborare" cu Uzina Automecanica Moreni prezintă deficiențe majore:
— sunt achiziții fără licitație, în afara reglementărilor naționale și europene;
— forma juridică trebuie să fie cea de lege, fiind vorba de achiziții de peste 100 milioane Euro — ministrul Apărării spunând că proiectul de lege pricind achziția corvetelor va fi trimis Legislativului "la toamnă", fără a preciza mai multe detalii.
2. Cele două contracte cadru ar ascunde probleme de preț de achiziție:
— Romania platește un preț dublu pentru același tip de fregate executate de aceeași companie pentru Indonezia;
— aceeași situație, cu preț dublu este și la transportoare: "există oferte ferme de la producători din țări NATO prin care se pot livra transportoare de același tip cu un pret de maxim 2,5 milioane Euro / transportor — în timp ce oferta acceptată de România e circa 4 milioane Euro / transportor).
3. Partenerii României ar avea probleme de credibilitate:
— Compania DAMEN Olanda nu a mai construit nave similare pentru alte țări NATO;
— RHEINMETTAL a fost anchetată și recunoscut în fata Justiției din Germania implicarea într-un caz de corupție în Grecia pentru contracte similare plătind o amendă de 37 milioane Euro.
Materialul publicat de Victor Ponta în decembrie 2016 este amplu — ori cred că nu poate fi trecut cu vederea denunțul (public) al unui fost prim ministru, ba chiar unul care a pus în aplicare Strategia de modernizare a Armatei în 2013.
Ce se întâmplă deci cu problemele sesizate de Ponta? Sunt trecute cu vederea pentru că trebuie cheltuiți banii României?
În final, despre Polonia și… mai mulți bani!
Polonia este, alături de România, cea mai implicată țară în politica de "apărare" a flancului estic al NATO. Ei bine, Polonia supralicitează procentul alocat armatei — 2.2% până în 2020, 2.5% din 2030, precizează Warsaw Business Journal.
Dar, spre deosebire de România, Polonia prezintă câteva aspecte care o pun într-o cu totul altă lumină:
— lobby-ul internațional polonez este foarte puternic, atât în Europa, cât și în SUA, președintele Consiliului Europei fiind polonez;
— un polonez, Zbigniew Brzezinski, fost consilier al mai multor președinți ai SUA, a fost creatorul strategiei realiste de subminare a URSS și a expansiunii spre est a SUA;
— Polonia este stat catolic — cel mai iubit papă al epocii contemporane a fost polonez — un avantaj mare în Europa și în combinațiile de putere;
— Polonia face parte din cel mai dinamic grup din UE, grupul de la Vișegrad;
— Polonia nu și-a pus grav în pericol securitatea națională prin închiderea sau înstrăinarea exploatărilor de resurse energetice sau prin transferul deciziei privind energia atomică.
— Polonia face un joc agresiv și pragmatic cu Rusia, având un secretariat de stat dedicat relațiilor (economice) cu puterea de la Răsărit;
— Polonia face un joc al așteptării cu Ucraina, zona cea mai radicală ce pune probleme Kievului fiind Lvov-ul majoritar polonez;
— Polonia are un trecut de putere regională, de agresor — inclusiv contra țărilor române și a populațiilor ce locuiesc pe teritoriile ce formează azi Ucraina.
Analiza de față este un îndemn la maturitate; am început cu banii, care reprezintă marele interes al personajelor cheie ale lumii; am continuat cu achizițiile militare care sunt acceptate ca monedă de schimb pentru decidenții politici și de rău necesar pentru populație — în loc să fie o sursă de modernizare și pentru un domeniu de maximă importanță, Apărarea, dar și de câștig pentru economie; am încheiat cu un semnal de alarmă, fiindcă scandalurile nu ne-au lovit decât pe noi, până acum — iar prin "geopolitică" noi înțelegem doar niște emisiuni TV în care diverși păuni din Zoo-ul local vin să își expună penele, în mare parte vopsite.
În timpul acesta, alții fac bani și acumulează putere.
Dragoș Dumitriu
