Primul motor staționar pe benzină dezvoltat de Carl Benz a fost o unitate cilindrică în doi timpi, care a fost pornit pentru prima dată în ajunul Anului Nou 1879. Benz a avut un succes comercial atât de mare cu acest motor, încât a reușit să-și dedice mai mult timp visului său — de a crea o mașină ușoară, alimentată de un motor pe benzină, în care șasiul și motorul să formeze o singură unitate.
Caracteristicile principale ale vehiculului cu două locuri, care a fost finalizat în 1885, a fost motorul compact cu patru cilindri, monocilindric, de mare viteză, montat orizontal pe spate, cadrul tubular din oțel, diferențialul și trei roți cu spițe. Puterea motorului era de 0,75 CP (0,55 kW). Detaliile includeau un diapozitiv automat de admisie, o supapă de evacuare controlată, o aprindere cu vibrator electric de înaltă tensiune cu bujie și o răcire prin evaporare cu apă / termo sifon.
