BUCUREȘTI, 12 aug — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Acum câteva ore a decedat ultimul ministru de Interne al României Socialiste, Tudor Postelnicu. Avea 86 de ani și era internat de câteva săptămâni șa Spitalul Militar "Carol Davila", cu multiple probleme de sănătate.
Tudor Postelnicu a avut o carieră prodigioasă, conducând mult timp Departamentului Securității Statului, ulterior, în ultimii doi ani ai lui Ceaușescu fiind ministru de Interne. De remarcat că lui Tudor Postelnicu nu i s-au imputat pentru această perioadă crime sau abuzuri — cazuri concrete! — în afara chestiunilor nelămurite de la Revoluție și a ciudatului caz al lui Gheorghe Ursu. Pentru acest caz, Postelnicu a fost trimis în judecată deși Ursu a fost omorât în pușcărie de un deținut de drept comun.
Vă prezentăm acum un episod petrecut după revoluție, relatat de Dumitru Dragomir. Este vorba de o întâmplare petrecută în timpul procesul pentru care era judecat Dragomir — care se confrunta cu o acuzație de a fi folosit avionul în care se afla echipa "Victoria" București pentru a tranporta marfă de contrabandă. "Victoria" era clubul Miliției Capitalei și era condusă de Dragomir, ridicat la gradul de căpitan de miliție.
Precizăm că Dragomir povestește în savuroasa lui carte autobiografică "Meciurile vieții mele", cum își permitea să profite de legăturile sale, dar și să facă diverse "șmecherii" la deplasările în străinătate — din care toată lumea ieșea mulțumită. În cazul de față, fostul ministru Tudor Postelnicu fusese adus din penitenciarul în care ispășea condamnarea pentru acuzațiile din procesele CPEx de la începutul anilor 90, pentru a da mărturie în procesul lui Dragomir. Secvența pe care o redăm se petrece după audierea lui Mitică Dragomir.
"În sala de judecată erau numai fotografi și jurnaliști, iar ca martor principal era ministrul Tudor Postelnicu, care a venit îmbrăcat în trening cu "Victoria" București pe spate! În sală era delir, ce să mai vorbim!…
(…)
Vine ministrul Postelnicu, legănându-se, de-abia mergea…
Completul de judecată era format dintr-un general și doi colonei, iar procuror era un căpitan. În fața procurorului era un pahar înalt cu apă rece. Procurorul se afla în partea dreaptă și grefiera în stânga. Ministrul Postelnicu se apropie încet de complet, ținându-se și de biroul procurorului, iar când ajunse în dreptul lui… lovi ca din întâmplare paharul cu apă care se revărsă pe documente!
- Domnule ministru, nu vă e rușine, ați răsturnat intenționat paharul cu apă peste documentele mele!
- Lasă dragă, ești tânăr și ai timp să faci altele… La câte abuzuri faceți voi din ordin acum, poți să le refaci înjurându-mă pe mine.
În sală toată lumea râdea! Postelnicu însă nu terminase lecția, ci abia acum începea:
- Dați-mi vă rog un scaun să mă așez, pentru că am picioarele tumefiate…
Intervine președintele completului și cere să i se aducă un scaun lui Postelnicu.
- Domnule Postelnicu, cum se face că noi nu înțelegem și nici nu am auzit ca ministrul de Interne al unei țări ca România să fi semnat un ordin de deplasare al unei echipe de fotbal?
- Bine, voi revoluționarii ăștia nu înțelegeți foarte multe…
În sală se aud râsete, dar și exclamații aprobatoare! Judecătorul bătu cu ciocanul, cerând liniște în sală.
- Aici nu facem politică, noi judecăm un caz, iar dumneavoastră, în calitate de martor, aveți datoria să ne răspundeți corect — mai ales că ați depus un jurământ!
- Bine, dar și voi vă aflați sub jurământ și l-ați judecat și omorât pe Ceaușescu în afara legii!
Sala iar sări în sus, iar judecătorul și procurorul se înfuriară!
- Aici nu judecăm și nici nu vorbim de cazul Ceaușescu!
- Eu credeam altfel, dar asta bănuiesc că se va întâmpla ceva mai târziu, replică ascuțit și cu subînțeles, pe tonu-i molcom și ironic, Tudor Postelnicu. Zâmbi și el uitându-se spre mine și făcându-mi cu ochiul. Acum să vă răspund la întrebare — Dragomir ăsta e ca o lipitoare, nu mai scapi de el când își pune ceva în cap! Cu acest ordin pe care l-am semnat s-a întâmplat în felul următor: a venit într-o seară la mine și m-a rugat să-i semnez eu și să-i aprob deplasarea echipei Victoria pentru că în acest fel se dă și el mare în fața lui Nuță și Bărbulescu. Bineînțeles că i l-am semnat, dar mai întâi am dat ordin și toate actele au fost controlate primind un raport de la CI-ist că totul este în legalitate.
Făcu o pauză, ca și când ar fi terminat răspunsul, dar când procurorul vru să intervină, Postelnicu începu din nou, tăindu-i special vorba:
- Pe Dragomir l-am controlat ca pe nimeni altul și niciodată nu l-am găsit cu ceva în afara legii! Acum cred că află și el cum se lucra la noi… Nu o să aveți ce să îi faceți și o să vedeți că va fi acoperit de acte mai ales că deviza lui este "cât ești în viață te acoperi de hârtii, iar după moarte te acoperi de pământ". El dacă a făcut ceva, a avut aprobarea lui Nuță și a lui Marin Bărbulescu, niciodată nu a făcut ceva fără să raporteze și să primească aprobare, asta vă garantez pentru că, repet, a fost cel mai controlat.
- Atunci nu a încălcat ordinul militar?
- Nu dragă, nu a încălcat nimic.
- Bine, sunteți liber, domnule ministru.
- Adică sunt liber să merg înapoi la pușcărie? Bine, dragă, bine, la revedere.
Această ultimă ironie stârni nu doar râsetele dar și aplauzele sălii. Nu trecuseră decât trei ani de când lumea cerea pedepsirea sau chiar executarea lui Postelnicu și a celorlalți conducători comuniști — și deja vedeau că adevărul era altul…"
Fragmentul de mai sus a fost reprodus, cu acordul autorului, din cartea "Meciurile vieții mele".Menționăm că volumul "Meciurile vieții mele", cartea autobiografică a lui Dumitru Dragomir, a apărut anul trecut și conține amintiri începând cu perioada anilor ´60 și terminând cu dezvăluiri din culisele fotbalului, afacerilor și politicii din zilele noastre.
(foto — Dumitru Dragomir în 1988, la biroul său de comandant al clubului "Victoria" București)
