Editorial de Niku Goncear
Primarul „european” suspendat al Chișinăului, care s-a aflat 10 ani la cârma Capitalei, se laudă, într-o postare pe Facebook, cu multe realizări, printre care „strada Alecu Russo, strada pietonală Eugen Doga, scara cu cascade și lacul Valea Morilor, monumentul în memoria deportatilor, iluminatul cu LED pe drumul spre Aeroport cu troleibuzul fără fir asamblat la Chișinau care trece pe acolo (ceea ce nu are nici România, nici Ucraina, nici Rusia și nici alții din câte știu), bd. Ștefan cel Mare și pista pentru biciliști, chiar și tricolorul din interiorul Arcului de Triumf…, plus și cișmele de azi”.
Toate bune, dar când se ajunge la transportul public, atunci nu-ți mai aduci aminte de nimic bun.
Ne amintim de lăudatele troleibuze noi, o partidă procurată din Belarus, alta cu asamblare la Chișinău. Chiar dacă e mai plăcut să circuli într-un troleibuz nou, acestea nu rezistă verilor toride din Moldova în lipsa instalațiilor de aer condiționat, că dacă tot s-a investit un ban, diferența nu era atât de mare pentru o instalație de așa fel. Mai mult ca atât, ușa șoferului era deschisă în timpul mersului, întrucât era foarte cald. Nu acolo s-a făcut economie.
Troleibuzele ca troleibuzele, dar când urci într-un autobuz care te duce în suburbie, atunci mersul pe jos îți pare o idee nu chiar atât de rea.
Mi s-a întâmplat să urc într-un asemenea autobuz zilele trecute. Dincolo de starea de nedescris în care se află acesta, zgomotul infernal pe care îl produce și mirosul de gaze de eșapament resimțite puternic în interior, acesta era aproape gol. Mă întreb — oare de ce sunt irosiți banii aiurea? Doar sunt foarte puțini, în special bătrânii cu abonament la preț redus, care mai circulă cu asemenea mijloace de transport în comun. Și când te gândești că în orașele europene (pe care le compară Dorin Chirtoacă cu Chișinăul) transportul public mai este și profitabil, atunci îți dai seama foarte bine de „eficiența” administrației Capitalei Republicii Moldova.
De lăudat este punctualitatea șoferului autobuzului cu care am circulat, nu a întârziat nici un minut, lucru rar întâlnit pe la noi. Și, probabil, faptul că un asemenea autobuz vechi încă mai funcționează și nu îi cad roțile i se datorează probabil aceluiași șofer, care se pare că încearcă să îl țină în stare cât de cât bună.
Ne rămâne să sperăm că grija primarului de Chișinău nu va fi îndreptată doar în vorbe, declarații deșarte, laude publice, amenajarea birourilor și a centrului orașului, însă toate sectoarele Capitalei vor conta, inclusiv suburbiile. Dar, ce e mai important, întreprinderile municipale care oferă servicii publice lucreze în interesul locuitorilor urbei, să fie profitabile, fapt ce se poate datora unui management eficient, și să nu fie o povară care să consume bani din bugetul public.
