BUCUREȘTI, 4 aug — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Nu cred că a existat în ultimii ani un caz care să genereze atâtea reacții precum cel al afectării pensiilor militarilor. Și, ce este remarcabil și deosebit — în spatele acestor reacții nu stă un partid, nici măcar o organizație — fiindcă sindicatul condus de distinsul istoric Mircea Dogaru poate fi cotat doar cu o contribuție parțială, nicidecum cu o coordonare.
Urmăresc intervențiile de pe Facebook ale ofițerilor în rezervă și majoritatea sunt nu doar bine argumentate, dar și punctează incredibil la toate capitolele — legic, social, moral, al oportunității. Faptul în sine este îmbucurător, fiindcă spre deosebire de societatea civilă ce pare deseori absentă sau alienată, "Marea mută" dovedește a avea conștiința trează, de veghe. Iar un amănunt este esențial; liderii Coaliției nu înțeleg că militarii nu pun strict problema banilor, ci mai ales e vorba de nerecunoașterea unei stări de-o viață: privațiuni acceptate, ricuri asumate, viața de familie în condiții speciale etc.
Reproduc acum un text al unui ofițer pe care l-am mai citat cu altă ocazie, Constantin Enache, fost parașutist. Dacă atunci el demonta afirmațiile și erorile ministrului Olguța Vasilescu privind cuantumul pensiilor militare, astăzi el dă o adevărată lecție de drept, dar și de înțelegere a vieții militare conducerii statului.
Textul este adresat "conducerii MApN, domnului prim-ministru și președintelui României" și cuprinde "setul de drepturi și libertăți fundamentale și constituționale la care militarii Armatei ROMÂNIEI nu au acces" sau au acces limitat — ceea ce "îi discriminează pe militari în raport cu ceilalti cetățeni ai țarii", scrie Constantin Enache.
Ofițerul citează din Legea 80/1995, (privind Statutul cadrelor militare), Secțiunea 3 — "Interzicerea sau restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi", Credem că este util și pentru cititorii noștri să înțeleagă, citind aceste câteva articole, despre ce este vorba atunci când se folosește sintagma "viața militară".
Art. 28
Cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:
a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau alte activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii publice;
b) să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în Parlamentul României, precum şi în funcţia de Preşedinte al României;
c) să declare sau să participe la grevă.
Art. 29
Cadrelor militare în activitate le este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:
a) opiniile politice pot fi exprimate numai în afară serviciului;
b) exprimarea în public a unor opinii contrare intereselor României şi forţelor armate nu este permisă;
c) condiţiile în care cadrele militare în activitate vor putea să prezinte public informaţii militare se vor stabili prin ordin al ministrului Apărării Naţionale;
d) aderarea la culte religioase este liberă, mai puţin la cele care, potrivit legii, contravin normelor de păstrare a ordinii publice, precum şi la cele care încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei;
e) constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural, sportiv-recreativ sau caritabil, cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei armatei, este permisă în condiţiile stabilite prin regulamentele militare.
g) participarea la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este interzisă, cu excepţia activităţilor la care se participă în misiune;
h) cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condiţiile ce se stabilesc prin ordin al ministrului Apărării Naţionale.
Art. 30
Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate au obligaţia de a nu efectua activităţi care contravin demnităţii, prestigiului şi normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.
Cadrelor militare în activitate le este interzis:
a) sa îndeplinească alte funcţii decât cele în care sunt încadrate, cu excepţia cumulului prevăzut de lege, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului Apărării Naţionale;
b) să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizaţii ori societăţi comerciale, cu excepţia celor numite în consiliile de administraţie ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, din cadrul industriei de apărare sau în legătură cu aceasta.
Art. 31
Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în rezervă, pe timpul cât sunt concentraţi sau mobilizaţi în unităţi militare, pot rămâne membri ai partidelor, formaţiunilor sau organizaţiilor politice, precum şi ai sindicatelor din care fac parte, dar le este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi cu caracter politic sau sindical, în unităţi militare.
Acestea sunt câteva dintre restricțiile la care este supus un militar. Constantin Enache adaugă și alte câteva aspecte: dificultatea și complexitatea activității militarilor; faptul că nu mai poate profesa altceva, fiind permanent la dispoziția Armatei.
"Militarul, ÎMPREUNĂ CU FAMILIA SA, poate fi obligat să migreze în zone/localități izolate ce pot pune în dificultate viața sa de familie precum și cea socială", scrie Constantin Enache pe grupul "Pensionarii militari români" de pe Facebook. "În mod grosolan, militarului român nu i se asigură posibilitatea apărării drepturilor profesionale, de salarizare, de pensionare etc, după modelul consacrat în armatele NATO".
Dar, poate ceea ce-i deosebește mai mult pe militari de civili este angajamentul total — "au un contract cu ROMÂNIA (nu cu Olguța, sau mai știu eu cu cine), contract PE CARE-L GAJEAZĂ CU VIAȚA.
Militarii sunt la dispoziția ROMÂNIEI nu doar 24 ore pe zi din perioada contractuală cu MApN, "ci până când ajung în poziția "în retragere"", scrie Constantin Enache, care concluzionează:
"ATUNCI, PENSIILE NU CONSTITUIE nicidecum UN PRIVILEGIU, ELE REPREZENTÂND DOAR O COMPENSARE RELATIVĂ A CELOR SEMNALATE MAI SUS!"
Am prezentat acest material, care punctează foarte bine, "din interior", aspectele esențiale ale argumentației pentru un tratament specific. De remarcat că, din argumentația ofițerului, lipsește capitolul strict mercantil — "mi-am respectat partea mea de înțelegere, acum tu, stat, reprezentat de Guvern, respectă-ți partea ta"; nu, Constantin Enache vrea ca societatea să înțeleagă situația. De aceea cred că e foarte important mesajul său.
