E interesant cum de multe ori mănăstirile încercând să-și sporească frumusețile arhitectonice uită de multe ori de cele duhovnicești. Câteodată ridicarea de temelii și zidării de piatră alungă rugăciunea și isihia monahilor din mănăstire. Grija de lume și de cele multe pentru buna gospodărie a chinoviei monahale poate duce la pierderea liniștii rugăciunii. Lăcașul mănăstiresc este în primul rând loc de rugăciune și "cină de taină" prin Euharistie și apoi loc de confort și superlative arhitectonice. Vizitând la viața mea multe mănăstiri m-am gândit la parabola evanghelică a Mariei și a Martei. Până la urmă lui Iisus i-a atras atenția contemplativitatea Mariei însetate de Cuvânt, nu "stresul" Martei pentru treburile gospodărești, chiar dacă erau întru slava (sau confortul?) Domnului.
Într-o seară am citit cu nesaț câteva cuvinte dintr-un interviu a lui Petroniu Tănase, starețul de la schitul Podromu din Sfântul Munte Athos. După 33 de ani de râvnă duhovnicească ca un avva în Grădina Maicii Domnului Petroniu Tănase a ajuns să înțeleagă spiritual deplin duhul Mariei, adică importanța rugăciunii din obște față de ispita gospodărească ce poate distrage privirea și inima de la Dumnezeu. Întrebat de reporter de ce a refuzat donații consistente de euro din partea lui Gigi Becali, avva Tănase Petroniu a răspuns sugestiv: "…că nu este a călugărului a construi, ci mai mult a se ruga…de va dobândi avere schitul, monahii singuri vor voi a se gospodări și așa vor îndepărta purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pentru ce, dară, să mâhnim pre Domnul, necătând la cele cerești și mai mult grijind de cele lumești? N-a zis El că de nimic să nu purtăm grijă? Și poți fi încredințat că, alegând pe cele trecătoare, pe amândouă le vom pierde. Iară nedându-ne nouă banii aceștia, poate că altora, mai drepți decât noi, le vor fi de mare ajutor…"
Petroniu Tănase consideră că "toate înlesnirile și binefacerile acestea nu se potrivesc cu viața călugărului…ele sunt pentru odihna trupului. Și acolo unde e odihnă, nu poate să sălășluiască și frica de Dumnezeu. Monahul trebuie să-și înduhovnicească trupul ca să semene lui Dumnezeu".
Petroniu Tănase avea nostalgia vremurilor când nu erau drumuri în Athos, ci doar cărări bătătorite cu catâri pe care călugării aveau timp să-și facă pravila în gând până ajungeau la destinație.
Când George Becali ar fi insistat să-i ofere două milioane de euro pentru refacerea arsanalei Podromului, Petroniu ar fi zis: "nu aceasta e treaba călugărului, ci a sta de vorbă cu Dumnezeu! Că dacă monahii se vor lipsi de rugăciune și vor începe a zidi piatră, duhul se va duce de la ei și vor rămâne…de piatră." Petroniu Tănase considera că după arsanaua mai mare trebuia și o corabie mai mare pentru pește și astfel "rugăciunea se va duce de la ei". Toate acestea le consideră "vicleșuguri ale diavolului, care seamănă răul prin multă înlesnire, ca neghina printre spicele de grâu".
Starețul Petroniu Tănase spunea mereu: "Să nu dorim lucruri din cele lumești în locul celor ale sufletului, că ne vom lipsi astfel de amândouă". El mai afirma că atunci când îți dorești bani, asupra ta "Dumnezeu nu-ți mai poartă de grijă. Și să știi frate că dracul n-a biruit niciodată pe cineva prin sărăcie!" Să lăsăm, deci, grija zilei de mâine și de cele multe doar pe mâna Domnului. El le știe cel mai bine.
Doamne Ajută!
Ionuț Țene este istoric, publicist și scriitor român.
Opinia autorului poate să nu coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.
Sursa: NapocaNews.ro.
