BUCUREȘTI, 11 iul — Sputnik, Dragoș Dumitriu. "Oare mai avem o ţară a noastră? Nu cumva suntem chiriaşii unui mall în faţa căruia se joacă demult o piesă tâmpită prin care ni se administrează subliminal altă istorie, alte valori şi credinţe încât am ajuns să nu mai ştim cine suntem".
Este doat un fragment din editorialul "Mândria de a fi slugă", publicat de Augustin Buzura cu doi ani înainte de moarte, pe 9 iulie 2015. Un an fatidic, în care un alt mare scriitor și patriot, Corneliu Vadim Tudor, avea să plece dintre noi, din păcate nu la o vârstă la fel de înainatată ca a lui Buzura.
În editorial Buzura deplânge resemnarea oamenilor cu "falsurile şi abuzurile de orice fel", încât a spune adevărul, scrie Buzura, "a arăta cu degetul hoţia, impostura şi mârlănia au devenit acte de curaj".
"Iar a avea curaj este un pericol pentru o putere ai cărei piloni de susţinere au devenit frica, delaţiunea şi ignoranţa. (…) Procurorii şi-au dovedit eficienţa în lupta politică. Alt stăpân, aceleaşi metode. Ei înclină balanţa în Parlament, în Guvernul României, în viaţa socială. Puterea lor destructivă este uriaşă. Ei îi pot da şi îi vor da preşedintelui nu numai „guvernul său", ci şi ţara sa, adică, mai pe româneşte, moşia sa".
Menționăm că este perioada ulterioară alegerii lui Klaus Iohannis, Buzura fiind inițial printre cei care speraseră ca noul președinte să aducă o schimbare în mersul societății, după epoca Băsescu.
"Câteva luni crezusem că domnul Klaus Iohannis s-a rătăcit pe drumul cel bun, dar s-a grăbit să nu ne lase prea mult timp pentru iluzii şi a optat pentru drumul cel mai bătut cu putinţă, al înaintaşului său, (…) membrii unui obscur sinod diplomatic dau firmanele, iar haraciul este, de mai bine de un sfert de veac, ţara".
Trecând la subiectul țară, Buzura vorbește în stilu-i inconfundabil de stare — această ţară foarte bogată odinioară, care a rămas fără industrie, fără agricultură, fără bogăţiile subsolului şi fără forţa de muncă, scrie Buzura, "un mall cât hotarele ei, dar cu mulţi săraci, mai ales cu duhul, şi cu cele mai performante lichele care se mândresc cu statutul lor de supuşi umili şi credincioşi celor mai puternici decât ei şi al căror dispreţ nu-i supără, dimpotrivă".
"Pentru mulţi acesta este şi o ciudată sursă de energie şi încredere. Ei au certitudinea că există atâta timp cât simt acest sentiment. Să dispreţuiască, dar atunci să mă dispreţuiască pe mine! Felul în care am pierdut toate cele mai înainte pomenite ar ocupa un loc de seamă în orice istorie a lichelismului naţional, dar şi a prostiei."
Apoi, scriitorul trece la sensibilul capitol al stării morale și spirituale, comparând situația de acum cu "asediul brutal (…) asupra valorilor naţionale şi a tradiţiilor" de după război și de după Revoluție care ar ocupa "un loc de cinste într-o Istorie universală a prostiei".
"Numirea în funcţii de răspundere a ignoranţilor şi taraţilor. (…) Astăzi, după nişte zeci de ani, am ajuns să fim din nou raiul diletanţilor, activiştilor, învârtiţilor şi veleitarilor care au infestat, incredibil de repede, apele curate ale Revoluţiei şi, fireşte, libertatea a îmbrăcat foarte repede uniforma lor".
Problema, pentru Buzura, nu o reprezintă doar cei care vin dinainte de Revoluție, cei care nu știu ce să facă cu Libertatea, pentru că "nu au avut așa ceva", ci și generația de după.
"Trăiesc într-un spaţiu fără valori, fără istorie, fără credinţă şi cu dispreţ pentru cultură şi educaţie", scrie Buzura despre această genrație. "Altfel, europeni, anticomunişti şi vegetarieni care nu concep viaţa fără seminţe de cânepă. Vorbesc mai mult decât înţeleg şi, în comunicarea scrisă, pe facebook, desigur, folosesc pe î din i şi iubind diaspora pe care n-o cunosc îşi manifestă preţuirea pentru preşedinte".
Iar finalul aparține criticii sistemului, afelului în care se manifestă: "Dacă eşti bun pentru ţară, şi nu pentru dirijorii din umbră, există procurori pentru orice evadare din rând şi câte o cucoană care să te anunţe că eşti nelegitim", scrie Buzura.
"Dar la fel de trist, cel puţin la fel de trist, existã şi o mulţime care nu ţine seama de ceea ce a primit, ce distanţe şi pierderi s-au recuperat, ci de ceea ce n-a primit încă. Motiv să se simtă mai confortabil în… corul robilor", încheie Augustin Buzura un editorial manifest, pa care milioane de români, alertați de câteva emisiuni Tv și pe rețelele de socializare l-au citit și l-au resimți în propriile îndoieli și experiențe. Un editorial care mertă citit integral, ca, de altfel, întrega operă a marelui scriitor Augustin Buzura.
