BUCUREȘTI, 5 iul — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Imagini sinistre cu un trup atârnând spânzurat de un pod de cale ferată au apărut în mai multe publicații. S-a constat că respectivul este un jurnalist din Satu Mare și s-a acceptat repede concluzia că e vorba de sinucidere. Deocamdată însă ancheta oficială în acest caz nu a dat un rezultat — iar datele pe care le avem la dispoziție îmi pun serioase semne de întrebare.
Desigur, cititorii și criticii mei pot spune că am ceva împotriva acceptării sinuciderilor prin spânzurare. Da, este adevărat, iar motivele sunt multe — legate de mentalitatea și posibilitățile omului modern, dar și de dificultatea "procedeului" în sine. În plus, în majoritatea cazurilor, personalitatea și preocupările spânzuraților nu aveau legătură cu gestul extrem.
Acum avem de-a face cu un jurnalist matur, avea 42 de ani, considerat agresiv — și care făcea zile grele potentaților locali. În plus era un participant activ la manifestațiile antiguvernamentale. "În peisajul sătmărean a ieșit în evidență după ce s-a certat la cuțite cu personaje importante din viața politică", scrie "Alba24", care publică și fotografiile cu cadavrul lui Matos.
"Multă lume l-a cunoscut pe Cristian Matos, măcar pentru scandalurile pe care le făcea atât în mediul virtual, pe paginile de socializare, cât și în viața reală, fiind catalogat un fel de "revoluționar de serviciu" al Sătmarului", scrie jurnalistul Florin Răchitan de la satumareonline.ro.
Jurnalistul sătmărean vorbește de viața "scurtă, dar tumultoasă" a lui Matos, menționând că nu se știu exact "motivele care l-au împins spre agest gest extrem", dar, scrie Răchitan, "se știe că necazurile de toate felurile s-au tot adunat pe capul lui în ultima vreme".
Ce fel de necazuri? În ultima postare de pe Facebook, Matos se exprimă dur la adresa unor persoane necunoscute care "i-ar fi făcut ceva" iubitei sale.
„Pentru toți cei care aseară au râs de ce i-au făcut iubitei mele..vă garantez că o să prefera-ți să răspunde-ți în fața justiției și nu a mea…Hristoși să fiți nu o să scăpați…nici în mormânt….va scot cu dinții!!!!", a scris extrem de amenințător Matos.
Interesant este că imediat primește o replică, în care sunt amintite… datorii și probleme penale în străinătate!
„Înainte să fii tu justițiar, mai bine ți-ai plăti datoriile, ți-ai rezolva dosarul penal din Anglia și dacă ți-ai mai băga niște sânge în tot alcoolul ăla și după ce faci toate astea, să îți dai seama că nu ai nici un drept să fii tu „corectul" sau poate așa dă bine pe sticlă", îi scrie un anume Ganea Dan Marian.
Ciudat este că Ganea Dan Marian este din Brașov, este căsătorit și locuiește acolo, cel puțin după datele publicate pe Facebook. Ori, Matos nu a avut legături cunoscute cu Brașovul, activitatea sa fiind legată de Satu Mare și Timișoara. La câteva ore după ce a fost "sinuciderea" lui Matos a ajuns pe prima pagină a ziarelor, replica lui Ganea a fost ștearsă din postare.
Pe 20 mai, Matos a reluat o postare ciudată, dar care poate avea legătură cu cazul — postată prima dată pe 8 decembrie 2016:
"De amenințările lor…nu mi frica…o sa mă apărați voi de la firma aia de securitate….știți bine…ați văzut ca pe David l-am iubit ca pe fratele meu mai mic…sa se odihnească în Pace…ca nu avea nici o vina…" — am păstrat exact textul lui Matos, cu toate erorile sale.
O ultimă chestiune — mențiunea sa finală "ce i-au făcut iubitei mele" este legată de presupunerea că Matos ar fi avut probleme de ordin emoțional. Așa reiese și din postările sale. În afară de mențiunea "într-o relație complicată", Matos manifestă o afecțiune puternică față de o frumoasă tânără decedată într-un accident recent de circulație, dar și față de o cântăreață locală.
"(…) de eram Romeo Nicoara (demnitarul pentru care lucra Matos, n.n.)….2 lucruri făceam….la câți BOLUNZI au votata în Satu Mare…îl puneam pe Virgil Enătescu șef la PNL Sm și mă însuram cu Ana Georgiana Tipuritoarea Oașului…:-)" — am păstrat din nou textul lui Matos în forma originală.
O sinucidere? Pare puțin probabil, desigur, ca părere personală bazată pe ceea ce am expus anterior. Dacă nu a fost sinucidere, atunci a fost o crimă oribilă, poate ca un fel de memento? În orice caz, un caz interesant, care, în opinia mea nu trebuie expediat așa, fără o anchetă serioasă — și am încredere că procurorii și polițiștii, dar și jurnaliștii de investigații nu vor lăsa acest caz să fie uitat, apoi clasat. Poate ar fi cazul să ne amintim și de alte incidente de acest tip care au fost trecute în umbra uitării.
