BUCUREȘTI, 26 iun — Sputnik. Imediat după anunțarea demiterii guvernului Sorin Grindeanu, președintele a anunțat consultări, dar și dorința sa de a lichida urgent instabilitatea guvernamentală. Iohannis a dat de înțeles și că nu ia în calcul apriori majoritatea PSD-ALDE ca fiind ceva de la sine înțeles, ci doar "aceea validată prin vot, în parlament". În acest fel, Președintele a lăsat în acest fel și alte opțiuni deschise, mai ales cea a unei soluții apolitice — sau tehnocrate.
De fapt, În urma crizei provocate de PSD, președintele are multe motive pentru a alege o altă soluție. La o primă analiză, se pune întrebarea — ce garanții are președintele că nu se va repeta criza, că viitorul guvern, format din aceiași miniștri la ministerele cheie, va acoperi mai multe din "obiectivele" proiectului?
Sau că nemulțumirile din teritoriu în PSD, care s-au făcut simțite cu ocazia moțiunii, nu vor genera o altă criză a majorității?
Pe lângă aceste două întrebări, iată o listă a motivelor pentru care președintele ar putea să refuze varianta unui premier supus unor interese de partid.
Evident, nu avem pretenția că este o listă completă.
— implicarea guvernului într-un scandal de nivel internațional, cel al Ordonanței 13, cauza percepută de societate fiind interesul direct al lui Liviu Dragnea;
— implicarea guvernului într-un scandal major legat de fondurile de la ministerul Dezvoltării — PNDL (Programul Național de dezvoltare Locală);
— plasarea în funcții cheie a unor persoane lipsite de competență, singurul criteriu fiind fidelitatea față de liderii partidului, fapt care a dus la nemulțumiri ale partenerilor sociali dar și la confuzie în spațiul public.
— neconcordanțe majore între proiectul de guvernare și guvernarea propriu zisă, inconsecvență în comunicare și prezentarea cifrelor, evidente atât în cazul reformei fiscale, cât și a implementării legislației salariale;
— implicarea majoră a factorului politic în stabilitatea guvernamentală, mai precis demiterea guvernului de către un partid în condițiile în care datele economice nu impuneau așa ceva;
— declanșarea unei crize guvernamentale cu implicații monetare — scăderea leului — și economice;
— implicarea vădită a politicului în nominalizarea miniștrilor, peste voința celui desemnat să conducă echipa guvernamentală, subminarea în aceste fel a autorității acestuia;
— implicarea unor persoane cu grave probleme penale în actul de guvernare — cazul Darius Vâlcov, persoană cercetată pentru fapte de corupție, care a fost pus să facă o evaluare a guvernului;
— discrepanțe între comunicatorii guvernamentali și comunicatorii politici din spatele guvernului, în probleme majore cum ar fi Fondul Suveran, Codul Fiscal etc. — alt factor de confuzie;
— în fine, neasumarea răspunderii de către partidul politic (sau de cliderii acestuia) care a generat criza dar a numit și premierul și echipa guvernamentală;
