BUCUREȘTI, 14 iun — Sputnik. Ieri, președintele Recep Erdogan a făcut o declarație tranșantă, care vizează cea mai importantă problemă de la fruntariile Turciei — Kurdistanul. "Referendumul asupra independenței Kurdistanului irakian o greșeală și o amenințare pentru integritatea Irakului", a spus Erdogan.
De fapt, chiar dacă autoritarul comandant suprem al celei de-a doua armate din NATO ca putere, după SUA, se referă formal la Irak, toată lumea știe că Turcia nu dorește (re)apariția unui stat kurd nicăieri în zona Orientului apropiat sau a Caucazului, la frontiera turcă și nici chiar într-o vecinătate mediu depărtată.
Erdogan a făcut apelul "pentru integritatea Irakului", prevenind astfel lumea întreagă asupra intenției anunțate de liderul kurd Massoud Barzani de a organiza pe 25 septembrie un referendum pentru independența Kurdistanului irakian.
Evident, și Bagdadul se opune unei asemenea intenții secesioniste, care ar lipsi Irakul de unele dintre cele mai bogate teritorii în petrol, dar problema este atitudinea ambiguă a SUA. Americanii susțin unele miliții kurde. Susținuți sau nu de SUA, kurzii au luptat cu eroism împotriva teroriștilor islamiști, oprind chiar pătrunderea acestora pe teritoriul turc, în perioada dinaintea intervenției armatei ruse.
Istoria acelei perioade consemnează că Statul Islamic și rebelii așa-ziși sirieni islamiști, susținuți și antrenați de CIA, aveau sub control o mare parte din Siria, și numai extraordinara bravură a luptătorilor kurzi — printre care s-au evidențiat și și-au dat viața multe femei soldați — au stopat avansul ISIL, când acesta părea de nestăvilit. Practic, kurzii au întors pe străzile ultimului oraș de la granița turcă (Kobane) o bătălie ca și pierdută, întrerupând șirul victoriilor teroriștilor. Însă, imediat ce kurzii au încercat o regrupare a forțelor pentru contratac, retrăgându-se tactic și intrând pe teritoriul turc, au fost atacați de efective al armatei turce.
Relațile conflictuale dintre Turcia și separatiștii kurzi datează încă din 1984 și, după unele cifre, s-a soldat până acum cu peste 40.000 de morți. Kurzii, populație antică în mare parte musulmană, dar având și un important procent de creștini, numără circa 30 de milioane de indivizi. Kurzii au dat mari personalități istoriei, printre cel mai important conducător militar al lumii islamice, Saladin, (Salah ad Din) cel care a cucerit Ierusalimul de la cruciați.
(Descriere FOTO: Femei soldați kurde. Fotografie document din 2015, Kobane, Siria, unde peste 50% din voluntarii kurzi au fost murit respingând atacul ISIS).
În trecut, tentativele de redobândire a unui statut oficial în nordul Irakului au fost reprimate de Saddam Hussein, inclusiv prin utilizarea armamentului chimic. De precizat însă că dictatorul irakian a ales aceste arme pentru a nu pune în pericol câmpurile petroliere ce puteau lua foc dacă s-ar fi folosit armament convențional — fapt care ar fi putut genera un adevărat genocid al kurzilor. Ironia istoriei face ca Saddam, cel care a reprimat dorința statală kurdă, să fie originar din același oraș, Tikrit, ca și marele conducător kurd Saladin.
Anul trecut, Turcia a declanșat o operațiune militară în nordul Siriei, susținută de aviație și blindate, împotriva milițiilor kurde, acționând, dar și împotriva ISIS. În momentul de față, Turcia are o atitudine opusă comunității arabe și SUA în privința Qatar, armatele turce înființând chiar o bază militară în statul izolat de comunitatea arabă.
În condițiile în care în ambele zone, atât în Qatar cât și în Kurdistanul istoric, Turcia e gata de a interveni militar, iar în ambele situații atitudinea Ankarei este contrară fie intereselor SUA, fie a ambițiosului "NATO arab", probabilitatea unor confruntări militare este foarte mare.
În acest context, puterile regionale, în primul rând Rusia, dar și Iran, manifestă o atitudine de espectativă; dar, în cazul izbucnirii și extinderii unuia dintre conflicte, este greu de presupus că nu vor avea un cuvânt de spus.
