BUCUREȘTI, 18 mai — Sputnik. Lovitură de teatru — aseară, cunoscutul sociolog Mircea Kivu a mărturisit colaborarea cu fosta Securitate. Pe profilul său de Facebook, într-o postare intitulată " Colaborarea mea cu Securitatea", Mircea Kivu povestește cum a acceptat să colaboreze, chiar la începutul activității sale profesionale.
"Am fost contactat de securistul institutului, care m-a chemat la o "discuţie", cu două persoane pe care nu le cunoşteam, dar care s-au recomandat drept ofiţeri de Securitate. Mi-au ţinut un discurs despre pericolele interne şi externe care ne ameninţă ţara, despre datoria cetăţenească pe care o avea fiecare dintre noi de a aduce la cunoştinţa "organelor statului" acele acţiuni ale unor persoane care ar putea constitui un pericol. M-au întrebat dacă aş fi de acord ca, în măsura în care aş afla despre asemenea acţiuni, să le aduc la cunoştinţă. Am răspuns afirmativ. Mi-au cerut să semnez un angajament scris că voi face aşa. Mi-au cerut să îmi aleg un nume cu care să semnez informările, dacă vor fi. Am scris angajamentul, după dictare, alegând numele de cod "Mihai"".
De remarcat că, în mod firesc și des întâlnit în cazul unor asemenea "mustrări de consțiință" sau "mărturisiri", autorul înfrumusețează detaliile, adaugă dramatism, pentru ca, în final, multă lume să spună — "bietul om, nu a avut de ales, a fost o victimă". O încercare de manipulare pe ultima sută de metri. Dar ceea ce spune este fals, fiindcă principala grijă a unui ofițer de informații era să aibă rapoarte bine făcute, principala condiție fiind acuratețea informațiilor, mare parte venind din propria sa rețea de informatori.
Ori, informația corectă nu o primeai de la un om supus terorii, care spunea orice ca să se salveze, nici de la unul care inventa; colaboratorul era ales cu grijă, era studiat profilul său, aveau loc multe discuții până când ofițerul era sigur că persoana în cauză colaborează din convingere și conștientă de misiunea sa.
"Ştiam vag ce înseamnă semnarea unui asemenea act (astăzi ştiu mult mai multe)", scrie mincinos Mircea Kivu. "Nu găsesc alt resort pentru a-l fi semnat decât laşitatea. Desigur, erau nişte ameninţări voalate, că mi-aş putea pierde postul pe care tocmai îl căpătasem, dar nimic concret. Nu am avut puterea de a spune "nu". Mi-am spus că voi reuşi să-i "fentez", să nu le spun nimic important, nimic ce ei nu ar fi ştiut deja".
Afirmații ridicole și rizibile pentru oricine cunoaște cât de cât munca de informații și pericolul la care se expunea ofițerul DSS care ar fi avut un asemenea informator. Or, discutăm de un intelectual, un sociolog — profesie privită cu o atenție sporită în anii ´80, la care se referă Kivu.
Povestea lui Kicu redă ulterior câteva fragmente ale colaborării, îmbibate în siropul nevinovăției tânărului idealist — ceea ce nu e de contestat. De contestat — și de pus sub semnul ipocriziei — este activitatea lui protestatară, opozantă, în favoarea unor idei și grupuri care se pronunță vehement împotriva unui așa-zis "neocomunism", a "securității", vor lustrație, revoluția moravurilor etc. etc.
Nici alăturarea de aceste mișcări nu ar fi fost condamnabilă, dacă Mircea Kivu ar fi avut onoarea lui Ioan Ghișe de a declara colaborarea cu Securitatea, iar ulterior a candidat și a fost ales ca atare de cetățeni, atât individual, ca primar, cât și ca parlamentar, pe listele unui partid "istoric".
Mircea Chivu își aruncă în finalul postării micuța referire la procesul mărturisirii. Au trecut 27 de ani de când pozează prin "22", "Dilema veche", manifestații, organizații civice care vor să schimbe politica etc. — deci era firesc ca actorul să intre în pielea personajului.
"De ce nu am spus toate acestea mai devreme? Grea întrebare. Cred că aş fi vrut să uit acest episod, de care îmi e ruşine. Dacă asta contează, nu am afirmat niciodată că nu am fost colaborator al Securităţii. În ce măsură am făcut poliţie politică? Eu îndrăznesc să cred că nimeni nu a avut de suferit de pe urma notelor informative scrise de mine. Dar nu pot fi sigur că aşa este".
De fapt, amenințarea pentru cunoscutul sociolog era ancheta CNSAS, de care a fost informat că a ajuns la el și la documentele scrise de mâna lui. Post scriptum la confesiune:
"Ştiam că CNSAS desfăşoară o investigaţie în privinţa mea, dar nu ştiu nimic despre o eventuală decizie care ar fi rezultat din această investigaţie. Un asemenea document nu mi-a fost adus la cunoştinţă"
Am publicat recent "istoricul" de presă al unui alt personaj care țipă pentru "democrație", Mălin Bot — am arătat cum îl înfiera pe Soros cel apărat acum de manifestanți, cum lăuda gardurile de sârmă ghimpată ridicate de Orban, cum numea blocarea carosabilului "infracțiune"; ei bine, Mircea Kivu este, ca să-l citez, "la un nivel superior". Este un intelectual, un om cu pregătire profesională incontestabilă — dar atât. În rest e…cam cum comentează Victor Ciutacu:
"Caracterul asta ales a fost sifonar cu acte la Secu și, după ce ne-a amețit un sfert de secol cu lecțiile de democrație, se sparge în anchetă că oricum era dat în gât. Altu' care, între altele, a mâncat o pâine albă de la Soros…"
Și nu numai de la Soros, deși Mircea Kivu neagă plățile de la Securitate. Altă chestiune rizibilă, dar, deh, trebui să mai și râdem. Dar, dat fiind vorba de un intelectual — și sper că așa va fi consemnată trecerea sa prin viață — să-i dăm nu numai credit temporar, ci și ultimul cuvânt, înaintea pronunțării instanței publice, așa cum îi place chiar lui.
"Generaţia născută după 1989 a ajuns în aceşti ani la maturitate. Şi, tocmai pentru că nu au respirat niciodată aerul viciat al comunismului, tinerii aceştia au forţa de a schimba lucruri, care a lipsit vechii generaţii". (Dilema Veche) Concluzia: ipocrizia se tocește mai greu ca limba de lemn.
Soros-istul Mircea Kivu într-o delegaţie a campaniei "Politică fǎrǎ Bariere" la preșdintele Klaus Iohannis. Au prezentat proiectul legislativ pentru "desfiinţarea barierelor existente în calea participării politice a cetățenilor", aberația înființării partidelor cu trei membri. Alt sorosist, Cristian Pârvulescu, inițiase și susținuse aberația votului uninominal. Teorii conspiraționiste sau coincidențe?
