BUCUREȘTI, 17 mai — Sputnik. După festivismul și complezența declarațiilor prilejuite de venirea președintelui Comisiei Europene J.C. Juncker în România, vine și o veste mai puțin plăcută. "Comisia Europeană a menționat România printre statele membre ale UE cărora le solicită să intensifice ritmul primirii refugiaților", transmite Agerpres, făcând referire la un raport al CE prezentat în aceste zile. Raportul prezintă și diferența între atingerea "cotelor obligatorii" decise în septembrie 2015 și situația din prezent.
În acest context, Comisia a afirmat că România "se pregătește să preia în scurt timp refugiați direct din Turcia, în baza acordului încheiat de UE cu Ankara", transmite sursa citată. Tot în baza cifrelor concrete, rezultă că România "a acceptat" o cotă de 4.180 de refugiați, din care până acum a preluat 568 — 523 din taberele din Grecia și 45 din Italia. Deci, departe de angajamentul luat de țara noastră, prin girul președintelui Iohannis.
Sunt două aspecte față de care se impun comentarii. Primul, președintele Juncker nu a abordat într-o manieră radicală subiectul — cota sau sancțiunile — iar al doilea, diferența de cca 3500 de refugiați care trebuie să mai sosească este o chestiune minoră față de probleme grave pe care le are țara noastră.
Dar care sunt reacțiile românilor?
În primul rând o caracteristică generală este ambiguitatea pozitivă. Inițial s-a înregistrat o opoziție față de ideea acceptării migranților, susținută de mai mulți politicieni, în frunte cu Traian Băsescu, care punea problema infiltrării teroriștilor printre migranți. Acum problema pare a fi scăzut în interes.
În urma știrii publicate de agenția națională de presă Agerpres cu privire la presiunile Comisiei Europene pentru preluarea de migranți s-au înregistrat puține reacții. Am selectat una foarte interesantă, a unui cititor din Bistrița Năsăud.
"Dacă vrea vreun refugiat să vină la lucru la Lechința, Bistrița Năsăud, Transilvania, îl aștept ca pe un membru al familiei: nu am cu cine lucra la agricultură…"
Un român din Londra i-a răspuns: "Ia numai pe ăia sirieni, de treabă / creștini. Nu lua pe ăia de prin Libia sau mai știu eu de unde".
Iată și reacțiile unor personalități. Sociologul Alfred Bulai spunea vizavi de primirea refugiaților din Siria și Orientul mijlociu că „este doar o atitudine de principiu".
"Noi nu avem o atitudine negativă faţă de imigranţi pentru că nu ne-am confruntat până acum cu experienţe negative: n-am avut imigranţi la noi în ţară. Dacă cei care au răspuns ar fi fost întrebaţi ce cred despre minorităţi etnice, aţi fi avut cu totul alte rezultate. Aşa, oamenii se uită la televizor, văd nişte oameni amărâţi şi de aici porneşte acest gen de susţinere" — declara Bulai în 2015.
O atitudine demnă de luat în seamă a manifestat Biserica Ortodoxă Română care, prin vocea purtătorului de cuvânt din acea vreme (2015), părintele Constantin Stoica, declara:
„Chiar dacă refugiaţii sunt de alt neam, cultură şi credinţă, pentru noi, creştinii, sunt semenii noşti aflaţi în dificultate ca urmare a unui conflict sângeros din ţara lor. Aşa că toţi românii ortodocşi trebuie să acţioneze cu dragoste de semeni, în baza credinţei creştine. De asemenea, Patriarhia are în vedere şi sprijinirea autorităţilor în eventualitatea în care România va găzdui refugiaţi. De altfel, în Bucureşti există o comunitate de creştini arabi, sprijinită de BOR".
Desigur, nu toți românii au manifestat aceeași atitudine tolerantă și creștină, aici factorul politic având o influență considerabilă. Dar, față de 2015, interesul pentru subiect, al presei și, implicit al opiniei publice, a scăzut.
Iată un tablou al atitudinii cetățenilor din statele UE față de migranții din Orient și Africa. Statistica este realizată în mai 2015, într-o perioadă critică a fenomenului migrației — cu valuri de sute de mii de oameni intrând în Grecia și Serbia, cu Ungaria ridicând garduri la granița balcanică.
