BUCUREȘTI, 9 mai — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Mă pregăteam să scriu, la finalul acestei zile încărcate de semnificații că astăzi s-au împlinit astăzi s-au împlinit 122 de ani de la venirea pe lume și plecarea de pe lume a lui Lucian Blaga. Caz unic, după câte știu — de un 9 mai s-a născut și tot de un 9 mai a fost îngropat (a decedat pe 6 mai 1961). Unul dintre atât de puținii români geniali!
Când mă gândeam ce cuvinte puține și de bun simț să aleg, mi-au căzut ochii pe o știre: "Alba. Monumentul lui Blaga din Lancrăm a fost vandalizat". Se poate ceva mai cumplit?
Nu se știe nici măcar dacă a fost vandalizat (pentru ziua de) azi — acum a fost descoperită fapta de Nicolae Manolescu pelerin acolo cu prilejul decernării Premiului Național pentru Poezie "Lucian Blaga".
"'L-au pictat pe jos pe acolo cu tot felul de… Au profitat de faptul că au dispărut niște plăcuțe… Au scris acolo. Poate o fi poezie adevărată și noi nu știm", a încercat Nicolae Manolescu o glumă pe cât de amară, pe atât de nepotrivită. Manolescu…
Agerpres, care a transmis nenorocirea, scrie că pe soclul monumentului au inscripționat cu vopsea roșie"diverse cuvinte, inclusiv triviale, pe partea din spate a acestuia".
Sigur că este oribil cum cineva s-a gândit să facă așa ceva chiar de ziua cumpenei fizic-metafizic marelui om, dar la fel de rău este că vandalizarea să se fi făcut mai demult — și nimeni să nu fi băgat de seamă, sau să nu fie nimeni interesat de asta.
Cred că nimic nu e mai potrivit pentru a șterge rușinea faptei povestite, decât cuvintele lui Lucian Blaga. Am ales cinci gânduri ale lui Blaga, de pe excelentul site "citatepedia" pe care, selectându-le și grupându-le, le înscriu în paradigma credinței unui ateu… atât de plin de Creator. Am încheiat cu autograful poetic al filosofului, nemuritoarea "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii".
"A nimeri mijloacele. Ca să frângi în două o rază de lumină nu-ţi ajung puterile braţelor, nici puterile uzinelor de pe întreg globul, nici chiar toate puterile mecanice din univers. E suficient însă pentru aceasta — un strop de rouă".
"Ce este cuvântul, orice cuvânt. Nimic decât o rană a tăcerii".
"E cert, orice am gândi şi cu oricâtă amărăciune despre cer şi pământ, despre condiţia umană, despre clipă şi fatum, inima cu bătăile ei aplaudă existenţa".
"Vieţii nu i-am rămas dator nici un gând, dar i-am rămas dator viaţa toată".
"În mizeria cotidiană a condiţiilor umane de astăzi, a răspunde realităţii cu o idee înseamnă curaj".
EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină —
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
