BUCUREȘTI, 7 mai — Sputnik, Dragoș Dumitriu. La sfârșitul acestei săptămâni, guvernatorul BNR a anunțat că "România nu poate evita trecerea la moneda euro, este o obligaţie de ordin juridic a ţării noastre". Mai mult, Isărescu a precizat că nu există "opțiunea opt-aut, România nu are această opțiune în uniunea economică și monetară, ceea ce înseamnă că România trebuie să adopte euro la un moment dat".
Isărescu spune că singurele țări carte și-au negociat această opțiune de a se opune trecerii la moneda unică au negociat-o Marea Britanie și Danemarca. Totuși, având în vedere că momentul trecerii este la latitudinea statelor membre, Isărescu așteaptă pentru a face manevra condițiile favorabile, mai precis "este nevoie și de convergență reală". În plus, guvernatorul a atras atenția că o zona euro "nu este un loc pentru economii cu probleme de competitivitate".
Interesantă analiză pe această temă a a fost prezentată de guvernatorul BNR cu ocazia summit-ului "Good governance", desfășurat la București, precizând că statele care au adoptat euro — Letonia, Lituania, Estonia, Slovacia, Slovenia — "sunt țări mici, cu o situație geopolitică diferită de a României și un nivel de convergență reală diferit". Isărescu spune că țările celelalte, Ungaria, Polonia și Cehia, mai mari, cu un regim de curs de schimb flexibil, "sunt mai prevăzătoare în ceea ce privește adoptarea euro, niciuna nu a anunțat o dată pentru adoptarea euro".
Este de remarcat că guvernatorul BNR nu a prezentat două aspecte — o estimare a costurilor la nivelul cetățeanului, cu importantul amendament al raportării coșului zilnic la venitul mediu în contextul euro — și, al doilea punct esențial, închiderea completă a gardului "coloniei", cum numește România cunoscutul analist economic Ilie Șerbănescu. În contextul euro, România nu va mai avea principala (de fapt singura) armă în cazul unui blocaj al finanțărilor internaționale — și anume moneda proprie, Altfel spus, tiparnița de bani.
Trecerea la euro înseamnă nu numai costuri imense pentru populație, dar și dependența totală de UE și de finanțele mondiale, plus pericolul falimentului național. Cazul Greciei este unul fericit, fiindcă veniturile grecilor erau și sunt mult mai mari, rezervele din străinătate sunt de asemenea mult mai mari, plus alte câteva aspecte care permit Atenei să facă diverse jocuri.
